duminică, 1 iulie 2012

12 motive pentru a citi DINCOLO DE NOAPTE sau impresiile mele la…gotic :)



Ne place să ne speriem. Ciudat, dar adevărat. Tresărim cu entuziasm când cuţitul criminalului se îndreaptă către victimă. Savurăm suspansul ce anticipează deschiderea unui cufăr misterios şi aşteptăm cu sufletul la gură ca fantoma să îşi facă apariţia din spatele unei uşi care scârţâie. Da, ne plac senzaţiile tari.



 Iată de ce vă invit să faceţi întocmai ca mine: când va bate miezul nopţii, luaţi antologia “Dincolo de noapte: 12 FEŢE ALE GOTICULUI” de pe noptieră şi savuraţi cele douăsprezece inedite motive de teamă:


Ştefania Czeller ne deschide uşa către aventura gotică prin a ei povestire "Spălaţi în sîngele fecioarelor". Suspansul este excelent ţesut pe firul unei acţiuni ce urmăreşte povestea unui preot care ascunde un secret tulburător şi a detectivului particular la care apelează, el însuşi un personaj cu o identitate mai mult decât tulbure. O călătorie în tenebrele firii, cu un final nebănuit.  

În "Ziditorii de biserici", George Lazăr realizează o minunată parabolă contemporană. Fantasticul se insinuează subtil în sânul realităţii, copleşind-o în cele din urmă. Într-o Românie comunistă, doi zidari primesc o sarcină sinistră: ei trebuie să zidească o biserică în preajma sărbătorilor de Paşte. Spre surprinderea tuturor, construcţia nu poate fi distrusă, fiind protejată de un scut nevăzut ce pare a îngloba însăşi esenţa credinţei uitate. Vor reuşi cei doi să urmeze ordinul?

Liviu Radu ne poartă într-o fascinantă călătorie în timp, prin a sa povestire "Diferite nuanţe de beznă". Într-o lume unde escapadele în vremuri îndepărtate sunt la ordinea zilei, protagonistul nostru, şofer al maşinii timpului, are de-a face cu un client misterios. Ceea ce se prefigurează a fi o altă plimbare obişnuită se transformă într-un adevărat coşmar, când călătorul intervine dramatic în destinul lui Jack Spintecătorul.

Credeţi în farmece şi blesteme? Este întrebarea pe care ne-o adresează cu îndemânare şi haz Narcisa Stoica, în "Argint-Viu", o satiră la adresa superstiţiilor ce gravitează în jurul credinţelor oculte. Chinuit de o boală ciudată care îl ţintuieşte la pat, eroul poveştii ajunge prizonierul unui terifiant ritual de exorcizare înfăptuit de o bătrână vrăjitoare.

Dan Doboş pictează în nuanţe de "Violet" un tablou enigmatic în care nimic nu este ce pare a fi. O excursie montană devine scena unor întâmplări ce sfidează orice închipuire, pe măsură ce personajele se dezvăluie dincolo de masca banalităţii. O lectură care îmi aminteşte pe alocuri de supranaturalul elegant al lui Eliade, şi care vă va tăia respiraţia cu fiecare frază pe care se clădeşte atmosfera gotică. 


Florin Pîtea ne arată drumul către "Văgăuna bîntuită" prin ochii protagonistului său, un călugăr medieval care face o descoperire surprinzătoare într-un loc părăsit. Căutând un refugiu în sihăstrie, slujitorul Domnului are parte de o revelaţie desprinsă din inima fantasticului. De remarcat este stilul cronicăresc în care este scrisă povestea, oferind un aer de autenticitate scrisorii pe care cititorul o va parcurge cu înflăcărata curiozitate a unui căutător de comori ascunse.

Ce este răul şi cum ajunge el să ne corupă sufletul? În "Fraţii de Saint-Yves", Raluca Băceanu presară nuanţe filosofice în atmosfera profund gotică, invitându-ne să ne răspundem la întrebări apăsătoare despre natura răului. O poveste inedită, cu parfum de uşi zăvorâte, despre sfârşitul tragic al inocenţei, cu ecou în scrierile înnegurate ale lui E.A. Poe (care mărturisesc e unul din scriitorii mei preferaţi).


De “Sub vălul nopţii", Cătălina Fometici ne îndeamnă să păşim pe urme legendare de lup, privind totodată atent în spate, ca nu cumva fiara să ne ajungă din urmă. Un thriller a cărei protagonistă este o profesoară care se regăseşte în toiul unor crime cutremurătoare ce au loc într-un sat despre care localnicii spun că este bântuit. Va reuşi ea să se sustragă primejdiei care o pândeşte din pădure sau poate chiar mai aproape de atât? 


În "Copiii Diavolului" Laura Sorin imaginează un război apocaliptic condus de o armată de “morţi-vii”, la care asistă ca spectatori un înger dezamăgit de propriile eşecuri şi o diavoliţă plictisită şi ea de problemele muritorilor. Acesteia din urmă îi aparţine şi vocea care povesteşte întreaga tărăşenie, cu un umor dulce-amărui. Ce va aduce apocalipsa şi cine va câştiga rămâne de văzut.

Oliviu Crâznic ne încântă cu o povestire demnă de antologia pe care scriitorul a editat-o. În "Pivniţele Palatului Charron" se ascund personaje damnate şi întâmplări care te înfioară asemenea unor paşi auziţi noaptea într-o casă părăsită. Un preot răpit de doi bărbaţi necunoscuţi este constrâns să oblojească rănile unei fete torturate în temniţă de noul stăpân al castelului. Din nefericire, porunca nu are menirea de a o ajuta pe victimă, iar preotul se va afla în faţa unei dileme teribile. Personaje din povestire se regăsesc în romanul autorului “Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”, ceea ce constituie o invitaţie irezistibilă pentru cei care nu l-au citit încă.

Când bate "Ora morţii", Ana-Maria Negrilă ne aduce într-o lume coruptă, unde misterul unui accident îngrozitor de acum zece ani este scos la iveală cu intenţii de răzbunare. O poveste care îmbină satira politică şi tematica de inspiraţie gotică, al cărui deznodământ se conturează pas cu pas, asemenea unui puzzle.

Ciprian Mitoceanu încheie seria de istorisiri gotice cum nu se poate mai frumos, cu “Ispăşirea”, o poveste cu fantome care sfidează clişeele binecunoscute. Într-un castel părăsit îşi duc veacul opt spirite neliniştite: un fost alchimist şi cele şapte victime ale sale, care se răzbună acum pe călăul lor. Când uşa de la intrare se deschide şi se aud glasuri omeneşti, sinistrul spectacol care se repetă în fiecare noapte cunoaşte o întorsătură neaşteptată.




În deschiderea cărţii, Oliviu Crâznic se referă la antologie ca la o “epopee cu final (sper!) aşteptat”. Îndrăznesc să desfiinţez atât cele două paranteze, cât şi cuvântul pe care îl adăpostesc, având convingerea că acest volum va reuşi să trezească gustul cititorilor pentru un gen neglijat în ultima vreme în România: literatura gotică. 

6 comentarii: