miercuri, 27 februarie 2013

Comedia eroilor la Teatrul Masca


Mărturisesc că m-a fascinat încă din copilărie teatrul gestual, de aceea am găsit mereu în “Masca” un minunat refugiu din calea monotoniei.

“Comedia erorilor” este un spectacol inovativ ce reuneşte teatrul, dansul, muzica şi acrobaţia. Sub bagheta lui Mihai Mălaimare, personajele lui Shakespeare ne stârnesc amuzamentul într-un context modern, unde comicul de situaţie este perfect condimentat de impresionante artificii regizorale.

Soarta îi poartă pe doi fraţi gemeni (Valentin Mihalache), despărţiţi la naştere, în oraşul  Efes. În timp ce unul dintre frați îşi duce traiul în Siracuza, este căsătorit şi se bucură de respectul tuturor, celălalt este un visător care îşi preţuieşte libertatea şi călătoreşte alături de servitorul său. Încurcăturile se ţin lanţ de protagonişti, pe măsură ce rudele şi apropiaţii se arată tot mai nedumeriţi de faptele scandaloase ale celor pe care credeau că îi cunosc.

Spectatorii pot urmări piesa din toate cele patru direcţii ale scenei, lăsându-se invadaţi de poveste. Scenografia lui Puiu Antemir face posibilă o interacţiune spectaculoasă între actori şi sală. Eroii se avântă îndrăzneţ pe treptele existente în dreapta şi în stânga şi te fac să îţi întorci privirile într-un ritm ameţitor, ca nu cumva să rătăceşti vreun personaj. Efectul este similar cu cel obţinut prin jocul camerei într-un film de acţiune. Paşii răsună zgomotos, la fel şi vocile care par a ni se adresa direct, ba cerându-ne sfatul, ba confesându-se. Pentru că am stat în rândul al doilea, am avut surpriza ca cineva să îmi ofere o cameră digitală pe care am păstrat-o câteva minute, nutrind chiar gândul vinovat că am primit un cadou. Într-un episod antrenant şi inedit, am fost invitaţi să scandăm lozinci despre femei şi bărbaţi. Pentru neiniţiaţi, această nouă manieră de abordare teatrală poate atinge un nonconformism intimidant, însă umorul spumos reuşeşte să fure zâmbete chiar şi celor mai sobri.

Introducerea corului este o semi-parodie la adresa tragediilor antice şi îndeplineşte rolul interactiv, generând şi dinamismul care traversează spectacolul de la un capăt la altul. Liderul de grup (Emilia Manea) reuşeşte pe alocuri să tulbure intenţiile umoristice printr-o impulsivitate nepotrivită, părând mai degrabă un personaj caricatural. Deşi complexitatea artistică are farmecul ei, maniera de îmbinare a diferitelor arte riscă să producă oarece confuzie. Scenele de acrobaţie intervin abrupt în desfăşurarea evenimentelor, deconectând privitorul de la logica acţiunii. Conflictele principale generează intrigi adiacente care spre final îngreunează înţelegerea poveştii. Măiestria interpretării şi dialogul cu spectatorii compensează însă pentru micile scăpări.

De remarcat sunt şi costumele realizate de Unda Pop, ce urmăresc stiluri diferite, alternând de la clasic la modern, combinând entuziasmul culorilor cu sobrietatea nuanţelor închise.

 Distribuţia numeroasă este atent presărată în peisajul comediei. Emilia Manea, Grațiela Bădescu, Iulia Dumitru, Andreea Cauc şi Oana Dragnea sunt numai câteva nume din componenţa corului. Să nu-i uităm nici pe Aurel Sandu, Cosmin Creţu, Anamaria Pîslaru şi Dora Iftode (în rolul soţiilor).
“Comedia erorilor” vă va suprinde, poate chiar vă va şoca, dar cu siguranţă este o experienţă pe care nu o veţi uita curând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu