duminică, 7 iulie 2013

Marina lui Zafon

Zafón este un scriitor ge-ni-al. De ce îmi place aşa mult şi chiar aş îndrăzni să-l consider scriitorul meu preferat? (No offence, Zweig, I love you too!) Pentru că este misterios, plin de suspans, trist, nostalgic, umbros, sensibil şi... gândeşte ca mine.


De curând am citit “Marina”, un roman superb, căruia îi făcui o cronică pe Semnebune.ro

Marina de Carlos Ruiz Zafon

Poate cel mai personal roman al lui Carlos Ruiz Zafón, „Marina“ ne îmbie încă de la primele rânduri să ne alăturăm unui fascinant univers gotic. „(…) acest roman este tot atât de prezent în memoria mea ca în ziua când l-am încheiat“, ne mărturiseşte autorul, înainte de a ne îngădui să pătrundem în desişul poveştii.
image-2010-08-3-7658187-46-marina-carlos-ruiz-zafonÓscar Drei parcurge o tulburătoare maturizare, de-a lungul unui drum iniţiatic presărat cu secrete tragice. Marina trăieşte o existenţă aproape fantomatică alături de tatăl ei, Germán Blau, într-o casă bântuită de amintiri. Întâlnirea, sau mai degrabă descoperirea Marinei trezeşte în Óscar o iubire damnată, menită să-l poarte dincolo de tot ceea ce ştia, în întunecimile fiinţei umane.
În decorul unei Barcelone postbelice, o femeie îmbrăcată în negru, cu faţa acoperită, îi atrage pe adolescenţi într-o aventură care le va schimba destinul pentru totdeauna. Mergând pe urmele neînţelesului simbol al unui fluture negru, Óscar şi Marina deschid o uşă interzisă, în spatele căreia se ascunde Mihail Kovelnik.
Protagonistul de drept al romanului, Kovelnik rescrie istoria tristă a doctorului Frankenstein, într-un tablou sumbru al dezumanizării. Însetat de dorinţa de a îndrepta anomaliile fizice ale nefericiţilor diformi, el devine prizonierul unei obsesii care îi devorează, treptat, umanitatea. Experimentele lui se transformă în manipulări groteşti ale trupului şi psihicului, imitaţii demonice de oameni, însufleţite de nebunia stăpânului lor.
Povestea doctorului ni se dezvăluie magistral, într-o manieră demnă de un talentat mânuitor de enigme. Kovelnik este compus, asemenea creaţiilor sale hidoase, din frânturi de viaţă. Mărturiile celor care l-au cunoscut alcătuiesc un puzzle care ne derutează în aceeaşi măsură în care ne apropie de adevăr. Inspectorul Victor Florián, credinciosul servitor Claret, doctorul Shelley şi fiica sa Maria deţin doar o parte din secretul celebrului Mihail Kovelnik, a cărui faimă s-a pierdut cu timpul, la fel ca şi averea sa impresionantă. Cheia se află însă la Eva Irinova, frumoasa cântăreaţă de operă de care Mihail s-a îndrăgostit la prima vedere.
„Marina“ are un farmec atemporal, construind personaje irepetabile, într-o atmosferă de suspans şi nostalgie apăsătoare.

Un comentariu: