sâmbătă, 21 decembrie 2013

Scrisoare către un necunoscut


Unii oameni îţi par atât de cunoscuţi, încât ai impresia că ai petrecut în compania lor sute de vieţi. Te uiţi în ochii lor şi te vezi încrustat în irisul lor, ca un basorelief imitând viaţa din forme imprecise. Ai vrea să le strecori un bilet pe sub uşă în timp ce dorm şi acolo să le mărturiseşti secretul tău, al vostru. Dar ei nu te văd. Sunt prea preocupaţi să citească ziarul şi să admire vitrinele. 


Când în sfârşit te zăresc cu coada ochiului, îţi zâmbesc laconic şi-ţi adresează o întrebare din vârful genelor: Noi ne-am mai întâlnit vreodată?

“Da, ne-am născut din acelaşi fragment de lumină şi am călătorit mii de vieţi împreună. Am trăit în peşteri, am învăţat secretul focului, am fost negustori, soţi, fraţi, surori; am populat Franţa, Grecia, Egipt, India; am urcat pe cele mai înalte creste, am căzut, ne-am înălţat; am învăţat să iubim, să ne urâm, să dorim, să pictăm, să facem calcule, să dăm naştere, sa construim oraşe, să dărâmăm imperii. Când credeam că ne-am uitat, ne-am regăsit la un colţ de stradă prin Anglia secolului XII. Erai un tânăr care cerşea pe marginea unui drum. Ți-am picurat o monedă în palma prăfuită şi atunci ţi-am văzut sclipirea din ochii albaştri, ca doi nasturi decupaţi dintr-o fâşie de cer senin. Mă recunoşteai, deşi nu mă văzuseşi niciodată. Au urmat şi alte vieţi în care nu s-au întâlnit decât umbrele noastre pe câte un trotuar.”

Asta i-ai răspunde străinului care crede că v-aţi mai cunoscut cândva. Dar nu poţi. E prea... teatral. În schimb îi zâmbeşti tâmp şi îi spui că ai o figură comună. Într-o zi o să vină din nou timpul vostru, dar până atunci trebuie să păstrezi secretul  și să-ți bei liniștită cafeaua. 

                                           Un superb short film despre o dragoste la prima vedere....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu