vineri, 9 mai 2014

Întâmplare cu bancuri și salopetă

Azi  [8 mai] voiam să ajung în stația lui 173 spre Rahova și n-o găseam nici să mă tai. După ce am întrebat mai multă lume care n-a știut să-mi explice, am dat peste un nene mai...deosebit: micuț, îmbrăcat într-o salopetă lungă, gri, mustăcios, la vârsta senectuții. Îmi zice că el știe unde e și se oferă să mă conducă acolo. Accept, cu oarecarea teamă că n-o să mă mai întorc vie înapoi... Și se apucă nenea să-mi spună  bancuri cu polițiști, de-asta cu întrebări la care tot el îmi răspunde. Pe urmă mă întreabă, țintuindu-mă cu privirea:

Vi se pare că am salopeta prea lungă?
Eu: Nu...
El: Că mă cred țiganii polițist. Sunteți elevă sau studentă?
Eu (bucuroasă că par mai tinerică): Nici una, nici alta. Deci unde ziceați că e stația?
El: Ai făcut matematică, nu?
Eu: Nu, eram varză la matematică. Limbi străine, engleză și hindi, limba care se vorbește în India.
El: Hindi care vine din sanscrită? Am și eu două cărți în sanscrită, vechi de sute de ani. Le vând cu 40.000 euro.
Eu: Aoleu, așa mult?
El: Păi da. Eu am salariu mare, lucrez în aviația civilă.
Eu: Vizavi e stația, nu?
El: Da, lângă liceu.
Se pregătește să traverseze printre mașini. Eu, precaută:
Haideți mai binela trecerea de pietoni, că e trafic mare.
El: Vă e frică de mașini sau de Virginia Woolf? Știți că e o piesă.
Eu: Da, știu...
El: Wolf e lup în engleză, nu?
Nu-i mai răspund.
El (din nou cu bancurile): Știți ce fac românii când rămân fără lei?
Eu: Cumpără tigrii?
El: (râzând) bună și asta, dar nu. Schimbă euro. Auziți, aveți cumva 50 de bani?
Eu: Din păcate nu.
El: Aveți doar cărți, nu?
Eu: Cam așa ceva. Vă mulțumesc mult că m-ați condus până la stație.
Și așa s-a încheiat întâlnirea ciudată cu omulețul care mai devreme îmi spusese că are un salariu mare și că-și permite să nu-și vândă cărțile de sanscrită.

Sursa foto: http://fineartamerica.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu