joi, 5 martie 2015

Visul în care cădeau copaci...

Am visat că în jurul meu cădeau copaci... unul câte unul, se prăbușeau lent, ca niște oameni de paie uriași, fără să rănească pe nimeni și nimic în jur. Nu mă îngrozea fenomenul, mă încerca mai degrabă o strângere de inimă, o teamă surdă ca nu cumva să mă strivească vreunul.

source: wikimedia commons
 Mai atenționam pe câte un vecin să meargă cu atenție. Pe unul l-am privit de vizavi mergând agale prin zăpadă, în timp ce plopul din fața scării mele cădea foarte aproape de el. Omul și-a văzut de drum, total absent. 

Mai mult mă îngrijora totuși soarta copacilor... știam că toți sunt sortiți aceluiași destin, dacă nu aveam să fac ceva în acest sens. Am vorbit cu un fel de mesageri ai naturii, sau zâne, nu mai țin minte exact. Erau și ei preocupați de ce se întâmpla. Am simțit că împreună puteam schimba ceva. 

M-am trezit cu un sentiment de recunoștință pentru toți copacii pe care îi văd în jurul meu, pentru iubirea lor necondiționată și pentru frumusețea și sănătatea pe care ne-o dăruiesc în fiecare zi. Mi-e dor din nou să îmbrățișez un copac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu