joi, 25 februarie 2016

Balada viorii uitate


Desen realizat de talentata artistă Nynna Vizireanu
Am trup de vioară
mă cântă vântul spre seară
în mine se frământă o simfonie
suavă nebunie
o tragedie
preludiu stins de mare înspumată
de mare visată.
Pe corzile mele se înfăşoară trestii
minunate, fantastice bestii
cu chip de nălucă
pe mal să mă ducă.
Acolo se înalţă un paltin tăcut
din fratele lui zice-se m-am născut
de-asta am trup de vioară
mă cântă vântul spre seară...
Ah, de ce n-am har de poet
să-mi scriu cu arcuşul un sonet
ca de înmormântare
patetică, tristă cântare
în trei catrene şi-un cuplet
să pier citind încet, încet
cum dintr-un lemn m-a zămislit
un geniu blând, dar cam smintit
cum m-a învelit în catifea
şi m-a numit comoara mea
mi-a smuls din pântec simfonii
răvăşitoare elegii
ca mai apoi să se vorbească
pe-ascuns cu-a lui pocită soaţă
cu trupul meu să se încălzească
când focu-n sobă o să crească
iar eu voi fi cenuşă moartă
o biată umbră înşelată
şi nimeni n-o să mă mai ştie
c-am fost aleasă dintr-o mie
când pe vătrai un cheia sol

va-nchide pleoapele domol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu