Gara ultimei întoarceri

Te-aștept și timpul nostru mi se usucă-n brațe 

Din tren coboară-o umbră și-mi face semn șăgalnic;

Tăcerea ațipește cuminte între șine 

Bagajul meu suspină și scârțâie zadarnic.

"Hei, tu! îi zic eu umbrei și alerg să o întâmpin 

Ea îmi strecoară-n palmă un mic bilet albastru. 

"E doar ÎNTORS", îmi spune, "doar știi că el s-a DUS". 

Zâmbesc absent și trenul îmi pare un sihastru.

Teodora Gheorghe 

15 august 2019.