Ne place să ne speriem. Ciudat, dar adevărat. Tresărim cu
entuziasm când cuţitul criminalului se îndreaptă către victimă. Savurăm
suspansul ce anticipează deschiderea unui cufăr misterios şi aşteptăm cu
sufletul la gură ca fantoma să îşi facă apariţia din spatele unei uşi care
scârţâie. Da, ne plac senzaţiile tari.
Iată de ce vă invit
să faceţi întocmai ca mine: când va bate miezul nopţii, luaţi antologia
“Dincolo de noapte: 12 FEŢE ALE GOTICULUI” de pe noptieră şi savuraţi cele
douăsprezece inedite motive de teamă:
Ştefania Czeller ne deschide
uşa către aventura gotică prin a ei povestire "Spălaţi în sîngele
fecioarelor". Suspansul este excelent ţesut pe firul unei acţiuni ce urmăreşte
povestea unui preot care ascunde un secret tulburător şi a detectivului
particular la care apelează, el însuşi un personaj cu o identitate mai mult
decât tulbure. O călătorie în tenebrele firii, cu un final nebănuit.
În "Ziditorii de
biserici", George Lazăr realizează o minunată parabolă contemporană. Fantasticul
se insinuează subtil în sânul realităţii, copleşind-o în cele din urmă. Într-o
Românie comunistă, doi zidari primesc o sarcină sinistră: ei trebuie să
zidească o biserică în preajma sărbătorilor de Paşte. Spre surprinderea
tuturor, construcţia nu poate fi distrusă, fiind protejată de un scut nevăzut
ce pare a îngloba însăşi esenţa credinţei uitate. Vor reuşi cei doi să urmeze
ordinul?
Liviu Radu ne poartă
într-o fascinantă călătorie în timp, prin a sa povestire "Diferite nuanţe
de beznă". Într-o lume unde escapadele în vremuri îndepărtate sunt la
ordinea zilei, protagonistul nostru, şofer al maşinii timpului, are de-a face
cu un client misterios. Ceea ce se prefigurează a fi o altă plimbare obişnuită
se transformă într-un adevărat coşmar, când călătorul intervine dramatic în
destinul lui Jack Spintecătorul.
Credeţi în farmece şi
blesteme? Este întrebarea pe care ne-o adresează cu îndemânare şi haz Narcisa
Stoica, în "Argint-Viu", o satiră la adresa superstiţiilor ce
gravitează în jurul credinţelor oculte. Chinuit de o boală ciudată care îl
ţintuieşte la pat, eroul poveştii ajunge prizonierul unui terifiant ritual de
exorcizare înfăptuit de o bătrână vrăjitoare.
Dan Doboş pictează în
nuanţe de "Violet" un tablou enigmatic în care nimic nu este ce pare
a fi. O excursie montană devine scena unor întâmplări ce sfidează orice
închipuire, pe măsură ce personajele se dezvăluie dincolo de masca banalităţii.
O lectură care îmi aminteşte pe alocuri de supranaturalul elegant al lui
Eliade, şi care vă va tăia respiraţia cu fiecare frază pe care se clădeşte
atmosfera gotică.
Florin Pîtea ne arată
drumul către "Văgăuna bîntuită" prin ochii protagonistului său, un
călugăr medieval care face o descoperire surprinzătoare într-un loc părăsit.
Căutând un refugiu în sihăstrie, slujitorul Domnului are parte de o revelaţie
desprinsă din inima fantasticului. De remarcat este stilul cronicăresc în care
este scrisă povestea, oferind un aer de autenticitate scrisorii pe care
cititorul o va parcurge cu înflăcărata curiozitate a unui căutător de comori
ascunse.
Ce este răul şi cum ajunge el să ne corupă sufletul?
În "Fraţii de Saint-Yves", Raluca Băceanu presară nuanţe filosofice
în atmosfera profund gotică, invitându-ne să ne răspundem la întrebări
apăsătoare despre natura răului. O poveste inedită, cu parfum de uşi zăvorâte,
despre sfârşitul tragic al inocenţei, cu ecou în scrierile înnegurate ale lui
E.A. Poe (care mărturisesc e unul din scriitorii mei preferaţi).
De “Sub vălul
nopţii", Cătălina Fometici ne îndeamnă să păşim pe urme legendare de lup,
privind totodată atent în spate, ca nu cumva fiara să ne ajungă din urmă. Un
thriller a cărei protagonistă este o profesoară care se regăseşte în toiul unor
crime cutremurătoare ce au loc într-un sat despre care localnicii spun că este
bântuit. Va reuşi ea să se sustragă primejdiei care o pândeşte din pădure sau
poate chiar mai aproape de atât?
În "Copiii
Diavolului" Laura Sorin imaginează un război apocaliptic condus de o
armată de “morţi-vii”, la care asistă ca spectatori un înger dezamăgit de
propriile eşecuri şi o diavoliţă plictisită şi ea de problemele muritorilor.
Acesteia din urmă îi aparţine şi vocea care povesteşte întreaga tărăşenie, cu
un umor dulce-amărui. Ce va aduce apocalipsa şi cine va câştiga rămâne de
văzut.
Oliviu
Crâznic ne încântă cu o povestire demnă de antologia pe care scriitorul a
editat-o. În "Pivniţele
Palatului Charron" se ascund personaje damnate şi întâmplări care te
înfioară asemenea unor paşi auziţi noaptea într-o casă părăsită. Un preot răpit
de doi bărbaţi necunoscuţi este constrâns să oblojească rănile unei fete
torturate în temniţă de noul stăpân al castelului. Din nefericire, porunca nu
are menirea de a o ajuta pe victimă, iar preotul se va afla în faţa unei dileme
teribile. Personaje din povestire se regăsesc în romanul autorului “Şi la
sfârşit a mai rămas coşmarul”, ceea ce constituie o invitaţie irezistibilă
pentru cei care nu l-au citit încă.
Când
bate "Ora morţii", Ana-Maria Negrilă ne aduce într-o lume
coruptă, unde misterul unui accident îngrozitor de acum zece ani este scos la
iveală cu intenţii de răzbunare. O poveste care îmbină satira politică şi
tematica de inspiraţie gotică, al cărui deznodământ se conturează pas cu pas,
asemenea unui puzzle.
Ciprian Mitoceanu încheie seria de istorisiri gotice
cum nu se poate mai frumos, cu “Ispăşirea”, o poveste cu fantome care sfidează
clişeele binecunoscute. Într-un castel părăsit îşi duc veacul opt spirite
neliniştite: un fost alchimist şi cele şapte victime ale sale, care se răzbună
acum pe călăul lor. Când uşa de la intrare se deschide şi se aud glasuri
omeneşti, sinistrul spectacol care se repetă în fiecare noapte cunoaşte o
întorsătură neaşteptată.
În deschiderea cărţii, Oliviu Crâznic se referă la
antologie ca la o “epopee cu final (sper!) aşteptat”. Îndrăznesc să desfiinţez
atât cele două paranteze, cât şi cuvântul pe care îl adăpostesc, având
convingerea că acest volum va reuşi să trezească gustul
cititorilor pentru un gen neglijat în ultima vreme în România: literatura gotică.
