Pe 8 ianuarie am început colaborarea
cu SemneBune.ro,
un site de cultură care merită promovat. Aici cărţile sunt la loc de cinste. La
fel şi preocupările intelectuale şi creaţiile literare.
Acest
spaţiu virtual vă oferă un bilet de călătorie într-o mulţime de “excursii” cu
iz cultural.
Ce citim?
Cronici editoriale – lansări de carte, cronici şi recenzii, concursuri, promoţii, titluri de
colecţie,
Edituri –
susţinerea proiectelor culturale şi literare
Interviuri – cu scriiori, editori, librari şi bibliotecari
Peniţe adânci – texte cu mesaj social
Repere culturale (evenimente) – management&marketing cultural şi nu numai
Trop de joi – promovarea creaţiilor jurizate în cadrul Incubatorului de condeie
Vizual – galerie foto, înregistrări video
SemneBune
ne face cunoştinţă de asemenea cu proiectul AddLittera, care deține unica agenție culturală dedicată exclusiv cărţii.
Mai
jos puteţi citi poemele mele de la rubrica Peniţe adânci (to be continued):
S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina
unii spun că au văzut fantome ieşind pe poartă în halate de
baie
în ziua în care au adus un mini stepper pentru sala de
kinetoterapie şi i-au dat numele C.J. Parker
ca în serialul ăla cu femei frumoase pe malul mării
da, da, în Baywatch nu sunt bătrâni trişti
acolo pielea nu se zgârceşte să îmbrace obrajii şi sânii
încă-şi amintesc cum să atârne frumos.
S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina
au tv LCD şi sistem audio, biciclete, benzi de toate
au şi bătrâni chiar
îi reciclează după ce-i găsesc aruncaţi în staţiile de
autobuz cu un ziar tras peste suflet şi câteva cuvinte înfăşurate în jurul
degetului cu aţă roşie ca să nu uite:
eu nu mai pot să-l cresc a devenit prea mic pentru
sufrageria mea cu parchet laminat
în curând o să nască nevastă-mea şi ei nu-i plac
antichităţile vrem să renovăm mâine vin băieţii
vi l-am lăsat în bune condiţii e puţin defect pe alocuri dar
vă trimit bani pentru reparaţii.
La radio cântă o piesă nouă cu baby baby
eu mă uit la bunica mea şi mă gândesc că s-a deschis un azil
de bătrâni vizavi de Colentina
o strâng în braţe şi iubirea ei mi se lipeşte de oase ca o
reţetă de medicamente.
Azi un bătrân aţipeşte la o altă adresă pe o altă stradă
învelit în cearşafuri cu miros proaspăt de singurătate
visează că demult s-a născut din el un fel de om care acum
se uită la tv şi răsuflă uşurat că sufrageria e mai aerisită.
Când nimeni nu vede îşi dezgroapă de sub pernă moartea
o are de ani buni dar o ţine ascunsă pentru că pacienţii
n-au voie cu bagaje grele.
Am schimbat postul de radio – e o melodie pe care am mai
auzit-o parcă undeva:
Nu mai construiţi palate pentru regi făr’ de regate
Nu lăsaţi bătrânii să moară de tineri…
Pe strada Mântuleasa sunt trei ţigănci
vând timp la jumătate de preţ
şi dansează pe umbrele bărbaţilor
cu tălpile goale.
Cineva cântă la pian dar rămâne fără clape
dogoreşte
şi pielea îmi alunecă de
pe oase
devin invizibil
intru în hora ţigăncilor de pe strada Mântuleasa
în faţa bisericii unde bat clopote mici
ca cele agăţate de buricul grecoaicei.
Cât costă o oră de fericire, zic
dar ovreica îşi scutură talia
ca o partitură în vânt
şi-mi scrie în cărbune pe un zid:
timpul nostru se măsoară în vise
aşa începe totul, nu ştiai
altă dată, frumosule,
şi ţigăncile dispar într-o curte.
Pe strada Mântuleasa e linişte
acum
că am deschis ochii.
A dispărut Nelu Ionescu
avea datoriile plătite la zi şi mustaţă cenuşie de la praful
din casă
femeia lui lucra la fabrica de textile câteodată fura o
cămaşă dar numai dacă mirosea a fân cosit
ca în copilărie la ţară
se numea Gina dar el o striga Mara i se părea mai rural
probabil dormeau în paturi separate să nu-i găsească moartea în acelaşi timp.
A dispărut Nelu Ionescu zis şi Nelu Frunză
au pus afişuri pe stâlpii de telegraf şi în câteva cofetării
nu seamănă cu el, e o fotografie mai veche de când avea
treizecişiunpic
încă mai spera că va îmbătrâni frumos
cu o mână de femeie ghemuită în palma lui uriaşă de zidar
Nelu Ionescu nu a avut copii nici prieteni doar o umbră de
mamă aşezată pe un perete
la care se mai închina seara.
A dispărut Nelu Ionescu şi nimeni nu ştie unde e
nu l-a văzut nimeni de sâmbătă seara de fapt nu l-au văzut
niciodată
poate doar Gina numai că Gina a murit acum trei ani
i-au găsit cămăşile furate ascunse într-o crăpătură din
tavan…
Nelu a ridicat un castel pentru un om de afaceri şi acum
respiră printre cărămizi
afară pe un stâlp flutură în vânt o mustaţă cenuşie.
Uneori metroul înghite oameni
le mestecă sufletul în bezna stomacului
la sfârşit când se aprinde lumina
le deşartă cochiliile pe peron.
Sub pământ grijile mele aleargă
totul e o goană spre următoarea staţie
tristeţea mea a coborât la Dristor
fericirea mă aşteaptă
la Gara de Nord
dar mi-am uitat bagajele ca de obicei.
Aş vrea să sun alarma, un buton mare roşu
dar unu îmi zice că-i bomboană şi renunţ.
Ieri s-a aruncat o femeie în faţa metroului
i-am simţit viaţa sub tălpi
m-a gâdilat prin pantofii noi
nu i-au găsit decât inima au ascuns-o în automat
acum poţi să comanzi o cartelă de unu călătorii spre moarte.
