Întâmplări despre niciodată - 7 povești neobișnuite

   

Dragi cititori, am văzut lumina tiparului în iunie 2018, după câțiva anișori în care m-am pregătit să mă nasc. Ce să vă spun despre mine, sunt o carte suplă, dar pot atârna greu de gândurile voastre odată ce mă prind de ele. În mine găsiți 7 povestiri neobișnuite despre singurătate. Cum vă ispitesc? Realism magic, mai multe picături de fantastic, un strop de gotic, un deget de suprarealism. Se poate să mai fie și alte ingrediente, dar vă las pe voi să le descoperiți.  :)

⧪ În „Marea din sertar”, o femeie este prizonieră în castelul unui bărbat despre care nu știe aproape nimic. Ea trebuie să rezolve un puzzle. Piesele lui se găsesc în camerele castelului, unde obiectele au darul vorbirii.

⧪ Seducătorul Egor nu prețuiește nicio femeie. Viața lui se schimbă când descoperă umbre misterioase apărute pe unul din pereții casei sale, având o legătură neașteptată cu o femeie despre care nici nu știa că există.

⧪ Un bărbat bântuit de o dramă sentimentală devine obsedat de un pian care prinde viață.

⧪ Întâlnirea lui Anton cu unul din personajele trecutului său îi trezește o amintire din copilărie pe care o credea uitată; singuraticul doctor Mihailovici, controversat printre săteni, are o soție bolnavă, cu un secret înnegurat.

⧪„Colecția pierdută” spune povestea a doi colecționari de obiecte uitate în diferite locuri de îndrăgostiți; ei se hrănesc mereu din iubirea altora, incapabili ei înșiși de iubire.

⧪În „Întâmplări despre niciodată” o fată corespondează cu un bărbat enigmatic pe care nu îl vede niciodată, dar care îi lasă mesaje în locuri abandonate (în pantofi, pe o rochie, petale de flori).

⧪ „Cazul doamnei Fly” este unul cât se poate de curios, o enigmă în care fluturii sunt un indiciu important.

Poetă și prozatoare multipremiată, Teodora Gheorghe continuă, în Întâmplări despre niciodată, tradiția fantasticului existențialist/ludic cultivat de către Mircea Eliade, oferind cititorilor șapte proze scurte menite să îi răpească pe aceștia din cotidian, transpunându-i într-o realitate simbolică fără contururi fixe – o realitate construită minuțios și, indiscutabil, cu har. Oliviu Crâznic

Teodora Gheorghe vine în proză conștientă de propriile puteri, stăpână pe arta sa, hotărâtă să desfășoare narațiuni surprinzătoare nu doar prin subiect. Toate acestea ajută ca nuvelele sale să comunice cu cititorul la acele niveluri literare cu adevărat importante. Singurătatea ca temă asumată străbate întregul volum ca un fluid vital, mereu nuanțat diferit, mereu purtat într-o altă direcție decât ar fi de așteptat. Personajele trăiesc într-o așteptare perpetuă, se tatonează, încearcă să se apropie unele de altele – sau doar de o idee –, își poartă dorința descoperirii (de celălalt, de sine) cu teamă și jind deopotrivă. Stranietatea care însoțește adesea această căutare completează în chip fericit trama, contribuie la definirea unui univers romantic low-key, stăpânit foarte abil. Un volum care, prin fiecare proză în parte și prin toate laolaltă, aduce în fața noastră o prozatoare de forță în toată aparenta sa fragilitate.   Mircea Pricăjan

                                         
                    Book Trailer:

Mai jos puteți vedea trailerul cărții, care i se datorează lui Cristian Lixandru. Îi puteți urmări activitatea pe pagina de Facebook Annkrissfotovideo. A fost o provocare să îmi interpretez chiar eu unul din personaje, însă în acest fel i-am dat viață, fie și preț de câteva minute, Laviniei. Îl puteți asculta și pe misteriosul W. 
                                         

                                                                 
 Fragmente din povestiri:

Cazul doamnei Fly (fragment)

„Bărbatul cu ochelari şi-a cercetat ceasul, făcând o scurtă însemnare într-un caiet. Femeia, aproape străvezie, îşi plimba nervos degetele de-a lungul braţelor fotoliului.

— Mi se întâmpla uneori... primăvara. Simţeam cum se zbate ceva ce nu-mi aparţinea. Şi totuşi... totuşi...

— Înţeleg. Ce vi s-a spus?

— Deşi m-au avertizat să ţin totul secret, nu am mai putut. Se întâmpla de prea mult timp, mai ales primăvara. Ştiţi, odată aveam o pălărie de paie. Am fost afară. Soarele bătea uşor spre violet. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată, pare că aduce ploaie, dar nu e decât un moft cromatic. Mi-am luat o carte foarte groasă despre un pustnic cu nume egiptean care iubea, ca şi Pygmalion, rodul propriei creaţii, o femeie de cristal. M-am aşezat la umbra unui cireş japonez. Aveam aşa ceva în apropiere. Ţineam mult la acea pălărie. Era deosebită în felul ei, atemporală aş putea spune. Atunci am început să lăcrimez. De la prea mult violet cred. Am simţit cum se zbate... şi o rafală mi-a zburat pălăria. A fost ultima dată când am văzut-o.(...)”

Ilustrație: Teodora Gheorghe

Călin Samarghitan despre Cazul doamnei Fly:

„Foarte frumos conturate personajele, seducător de-a dreptul, redate prin fineţea cu care este condus dialogul. Foarte-foarte multă sensibilitate care emană din toţi porii acestui text cu puternice accente metaforice, poetice aşadar: “un val de cioburi mi s-a spart de timpane” şi imediat: “mi-am îmbrăcat mâinile într-o mantie de sânge cald”. Şi mai sunt.

Ascultaţi câtă dantelă literară aici: “Sora mea îşi pierduse demult urma în cearşaful cald al bărbatului nou. Eu eram o umbră zăvorâtă.”

Are profunde accente dramatice, iar extensia dialogului cred că o face foarte lesne de interpretat pe o scenă.

Aş citi întotdeauna aşa ceva, deci dau 5 stele, deşi nu credeam că le voi da atât de curând.”

 Mircea Coman:

„Am găsit în „Cazul doamney Fly”, de Teodora Gheorghe, un text de literatură făcută cu vârful inimii, lăsând pe hârtia parfumată cuvintele ca pe nişte zvâcniri. N-aş scrie astfel despre un text care nu mi-a plăcut. Ceea ce n-aş putea să fac însă nicicum este să aşez piesa pe tărâmul ficţiunii speculative, fiindcă e un alt fel de fantastic, aducând a Casares, niţel a Borges, poate şi a Le Clézio.” 

 MAREA DIN SERTAR (fragment)

„Camera cu miros de scorţişoară. 1 ianuarie

Camera cu uşi secrete, care miroase a nisip, naftalină şi scorţişoară. Dacă mă uit pe fereastră, mă văd pe mine la vârsta de şapte ani şi închid repede, de teamă să nu fiu chemată.  E doar o iluzie, desigur, o fetiţă din fum şi aer, dar seamănă leit cu mine. Nu ştiu ce i-aş spune dacă mi-ar vorbi. Se joacă mereu cu o minge portocalie. E cea pe care i-a dăruit-o educatoarea ei Stela de ziua ei. 

În odaia cu draperii în care intri mişcând o statuetă de la locul ei, câteva siluete fumurii valsează. Le privesc pe furiş. De la etaj se aude un pick-up vechi: “Bine ai venit, Katia… bine ai venit în Sala fantomelor. Aici servim nimicuri în ceşti de porţelan şi nu purtăm nume. Vino,  ţi-am păstrat un loc pe fotoliul de lângă sobă.” 

Mă aşez pe fotoliu şi parcă mă scufund în adâncul lui de catifea. Mă proptesc de braţele lui ca să nu alunec în el. Pe o măsuţă din apropiere mă îmbie o ceaşcă aburindă. Dau să beau, dar e goală. Din fericire, pe fundul ei se formează încet încet una din piesele de puzzle. O culeg şi o bag în buzunarul de la pantaloni. De la o vreme mă îmbrac doar cu pantaloni ca să nu-mi mai agăţ rochiile. Dintr-o dată, Dali iese dintr-un ceainic. Ştiu că este el, marele pictor, pentru că am învăţat despre el în ultima mea oră de istoria artei. 

— Nu te-ai fi aşteptat la asta, nu? îmi surâde ironic.

— Nu, i-am răspuns, fericită că am în sfârşit cu cine mă conversa.

— E cam cald aici. Nu pot picta nici măcar un pătrat.

— Dar pătratele nu sunt specialitatea ta, maestre. Şi m-aş mira ca exact tu să n-ai inspiraţie.

Dali îşi răsuceşte mustaţa şi o foloseşte pe post de pensulă, desenând cu ea un cap de câine.

— Câinele andaluz? îl iscodesc eu.

— Hm, mai degrabă soacră-mea.”

        LECTURĂ FRAGMENTE YOUTUBE:

Câteva fragmente din cele 7 povești neobișnuite despre singurătate, în lectura mea, acompaniate de imagini, muzică și sunete menite să vă introducă subtil în atmosfera poveștii. 

Marea din sertar:

                                                                  RECENZII:

„Vi s-a întâmplat să începeţi cu entuziam să citiţi o carte interesantă pe care nu aţi terminat-o nici până astăzi?

Ei bine, nu va fi cazul la Întâmplări despre niciodată.

Teodora Gheorghe este în acelaşi timp poetă și prozatoare multipremiată, iar experienţa şi profesionalismul ei de scriitoare se observă chiar din primele rânduri. Cartea m-a captivat cu prima pagină şi m-a făcut tot mai curioasă de la o poveste la alta. Structura, care împarte opera în 7 povestiri, cred că este unul din elementele principale care m-au făcut să nu mai las cartea din mână.

(...)

Cartea m-a captivat cu prima pagină şi m-a făcut tot mai curioasă de la o poveste la alta. Structura, care împarte opera în 7 povestiri, cred că este unul din elementele principale care m-au făcut să nu mai las cartea din mână. ” - Emanuela Istrate

         Citiți toată recenzia pe BOOKNATION



„ (...) am terminat Întâmplări despre niciodată cu senzația că este una dintre cele mai elegante, subtile, rafinate și bune cărți pe care le-am citit vreodată. Dacă-mi urmăriți blogul și, implicit, recenziile de ceva timp, atunci probabil știți că ador prozele care se joacă cu mintea cititorului, care sunt infuzate cu realism magic și ambiguitate. Ei bine, acest volum de povestiri mi-a îndeplinit toate așteptările și chiar le-a depășit!
(...)
Întâmplări despre niciodată este o poveste de dragoste neobișnuită, care se întinde pe parcursul mai multor ani și al cărei deznodământ nu este de văzut la orizont. Lavinia, la început o adolescentă de 17 ani, descoperă într-un pachet de biscuiți un bilețel din partea unui anume W., care invită descoperitorul acelui bilețel să converseze prin scrisori fără a se vedea vreodată față în față. Intrigată și fiind o fire visătoare, dornică de „altceva” în viața ei, Lavinia începe să corespondeze cu W., iar pe măsură ce trece timpul, mai întâi săptămâni, apoi luni de zile și chiar ani, cei doi ajung să se îndrăgostească iremediabil unul de celălalt. Povestea lor m-a emoționat peste măsură fiindcă cei doi își iubesc sufletele, și nu corpurile.
- Loredana Malic aka Bookinista08 (astfel o găsiți pe Youtube)

         Citiți toată recenzia pe LITERARY JUNGLE