Scrisoarea Teodorei către Moș Crăciun

Am găsit ieri scrisorica asta, ȋmpăturită ȋn patru ȋntr-un sertar cu creioane colorate. Nu știam că am păstrat-o. Ea aparține copilului Teodora de acum 13-14 ani.

Dragă Moș Crăciun,

Bineȋnțeles, nu mai trebuie să menționez minunata dată, data dintre Ajunul Crăciunului și Crăciun, ȋn care toată lumea ar trebui să fie măcar un strop mai bună. Ȋn această seară, toți te așteptăm să ne aduci daruri și bucurie mai ales. 

Ȋți scriu această scrisoare cu cel mai mare drag, deoarece tu ești un foarte important sfȃnt, fără de care beculețul din inimile fiecăruia nu s-ar mai aprinde. Ȋmi doresc atȃt de mult ca toți să creadă ȋn tine, tare mult. Sper să am puterea să-i conving  măcar pe cȃțiva să creadă ȋn tine.

Ȋn privința cadourilor, știi, cred că ȋmi doresc foarte mult acel joc. Dar mă voi strădui să mă abțin de la gȃndul că tu trebuie să-mi aduci ce-mi doresc. Atȃtea cadouri ar trebui să se ducă la atȃția copii săraci și oropsiți de soartă.

Crăciunul presupune bucurie, dragoste, prietenie,pace și tot ce e mai frumos pe pămȃnt. Ȋn primul rȃnd este nașterea lui Iisus. Fie ca toți să considere Crăciunul ca pe sărbătoarea care aduce cea mai mare bucurie și pentru care să ne amintim că trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru toate frumusețile pe care ni le-a dat și pentru că ne dă șansa să pornim de la ȋnceput și să ne ȋndreptăm greșelile.

Răspunsul la scrisoare ȋmi va dovedi și mai mult că ești lȃngă fiecare dintre noi și ne ocrotești. Ȋți mulțumesc pentru cadourile din anii trecuți care au fost superbe.

Nu trebuie să te văd ca să știu că exiști. Trebuie să ȋți simt puterea, să te simt aproape, ca ȋntotdeauna.

Poate te vom mai ȋntȃlni și altă dată, căci tu vei fi veșnic, cu ochii-ți blajini, barba albă ca țesută din fulgi de nea și zȃmbetul tău binevoitor.

p.s. să ne trimiți și nouă o scrisoare!

Cu drag,

TEODORA.

Prestez servicii artistice – o frumoasă nepiesă

De curȃnd am făcut cunoștință cu cea mai recentă piesă scrisă și regizată de Chris Simion, Prestez servicii artistice. Un spectacol care o să vă surprindă tocmai prin ceea ce NU este.

  

M-am așezat la una dintre măsuțele de la Godot Cafe, așteptȃndu-mă la altceva. Bate gongul de cȃteva ori, anunțȃndu-ne că vom pătrunde ȋn altă lume. Dintr-o dată, Dan Rădulescu se ȋnfățișează ȋnaintea noastră, cu o veste proastă: nu se mai ține niciun spectacol pentru că pur și simplu nu se mai poate ȋnțelege cu actorii. Ni se prezintă. E un regizor venit tocmai din America pentru a monta ceva mișto pe o scenă romȃnească.

Apar și actorii, "recuzita" (din nefericire au mai scăzut ȋn grad odată cu noul val): Valentin Teodosiu (da, vocea de la PRO Tv), Manuela Hărăbor (da, Pădureanca) și Diana Dumitrescu (corect, Cristina din Ȋngeri pierduți). Mai tȃrziu gașca va fi completată de o apariție explozivă, Corina Moise.

Ȋmpreună, cei cinci cavaleri ai apoca-lipsei ne dezvăluie o lume mai puțin cunoscută, pitită ȋn spatele cortinei... o lume a orgoliilor și tristeților, a tradiției amenințate de modernitate și a viselor ȋnfrȃnte de ambiții.

Și, după cum v-am obișnuit, vă ofer o particică din cronica de la acest spectacol care mi-a făcut seara mai frumoasă:

Acesta nu este o cronică de teatru pentru că nu există nicio piesă. Actorii au decis să părăsească scena, iar regizorul a rămas singur să anunțe spectatorii, cu părere de rău, că au dat banii degeaba. Evenimentul s-a anulat. Motivul? Nu mai are cu cine lucra, prea multe fițe.

Ce se ȋntȃmplă ȋn continuare sfidează orice așteptare. Pătrundem direct ȋn culisele unui spectacol, pe urmele creatorilor săi. Ȋn micul univers din spatele cortinei, protagoniștii ne invită să descoperim suișurile și coborȃșurile din viața oamenilor care ne mint frumos, ascunși dincolo de măștile vesele și triste.

Continuarea aici. 

Poze de pe: facebook, http://pelateatru.blogspot.ro/