Joi seara am fost la ceainăria mea preferată, Bohemia Tea House, la
un eveniment inedit, dedicat lui Amy Winehouse. Judy Florescu a făcut posibilă
o seară îmbibată cu aroma nostalgică a unei voci de neegalat. O albă cu glas de
negresă – aşa au numit-o mulţi din fanii ei pe artista care a ales să
părăsească viaţa la doar 27 de ani, în culmea gloriei.
 |
| desen stânga realizat de judy florescu |
Mi-a plăcut mereu de Amy, cântăreaţa slăbuţă care îşi
ascundea angoasele sub o perucă uriaşă. Nu doar talentul ei extraordinar şi-a
pus amprenta asupra inimii mele, dar şi tristeţea ei. Da, tristeţea ei din care
au izvorât atâtea melodii încântătoare. Amy nu s-a iubit deloc, dar a fost adorată
de oamenii care au ascultat-o şi au văzut-o.
O fiinţă paradoxală, iubitoare de hip-hop jazz şi vicii, care
a pendulat veşnic între agonie şi extaz (fie şi unul scenic), lăsând în urmă
veşnicele întrebări: De ce? De ce atât de tânără? Ce i-a lipsit?
Judy a onorat amintirea uneia dintre cele mai deosebite
şi mai apreciate artiste ale generaţiei ei, interpretând câteva dintre cele mai
cunoscute melodii ale lui Amy.
„În primăvara 2011 aveam bilete la concertul Amy
Winehouse din România. În vara lui 2011 eram la Londra înainte și după
dispariția sa. Reacțiile oamenilor și mai ales ale ziarelor au fost împărțite.
Am fost la casa unde Amy a compus toate acele piese nemuritoare. Și parcă o
vedeam mergând cu chitara sa pe străduțele acelea din Camden.
Pe 23 iulie se fac 4 ani de la plecarea lui Amy Winehouse
în ceruri, un motiv de a-i celebra muzica și de a ne aminti cât de valoroasă a
fost și va continua să fie această super-naturală artistă pentru generația sa.”
(Judy Florescu)
