joi, 25 februarie 2016

Balada viorii uitate


Desen realizat de talentata artistă Nynna Vizireanu
Am trup de vioară
mă cântă vântul spre seară
în mine se frământă o simfonie
suavă nebunie
o tragedie
preludiu stins de mare înspumată
de mare visată.
Pe corzile mele se înfăşoară trestii
minunate, fantastice bestii
cu chip de nălucă
pe mal să mă ducă.
Acolo se înalţă un paltin tăcut
din fratele lui zice-se m-am născut
de-asta am trup de vioară
mă cântă vântul spre seară...
Ah, de ce n-am har de poet
să-mi scriu cu arcuşul un sonet
ca de înmormântare
patetică, tristă cântare
în trei catrene şi-un cuplet
să pier citind încet, încet
cum dintr-un lemn m-a zămislit
un geniu blând, dar cam smintit
cum m-a învelit în catifea
şi m-a numit comoara mea
mi-a smuls din pântec simfonii
răvăşitoare elegii
ca mai apoi să se vorbească
pe-ascuns cu-a lui pocită soaţă
cu trupul meu să se încălzească
când focu-n sobă o să crească
iar eu voi fi cenuşă moartă
o biată umbră înşelată
şi nimeni n-o să mă mai ştie
c-am fost aleasă dintr-o mie
când pe vătrai un cheia sol

va-nchide pleoapele domol.

sâmbătă, 6 februarie 2016

Tigrul


îmbrăţişarea tigrului din vis
m-a durut atât de mult că
dungile lui mi s-au întipărit pe trup.
împreună am format un totem
oamenii ne-au adus ofrande
fumul a trecut prin noi
ca un cuţit prin miezul pâinii
şi s-a ridicat spre moalele cerului.
lângă tălpile noastre de lut
s-au iubit fiarele pădurii
şi s-au cununat destine
s-au rostit rugi deşănţate
pentru zei obosiţi de nefiinţă
copiii şi-au îngropat bătrânii
în pământul din care-am crescut
animal-femeie, femeie-animal
simetrie sublimă în formă fecundă.

tigrul din vis mă cheamă la el
aş vrea să îl urmez
să creăm din nou universul
dar soarele îmi deschide pleoapele
şi se strecoară în ochii mei
ca un intrus amintindu-mi
că e dimineaţă.

poem din volumul de debut "Moartea era un iepure șchiop", apărut la editura Karth.