Adam şi Eva se află
la sfârşitul lumii lor. Ca să înţeleagă mai bine cum a început totul, ne
dezvăluie o poveste complexă despre jocul identităţii şi bucuria de a (nu) fi. Păcatul nu e unul singur
şi fiecare îşi poartă vina ancestrală.
În piesa regizată de
Lia Bugnar, graniţa dintre masculin şi feminin se spulberă la fel de uşor cum
se reconstruieşte, pentru că protagoniştii se confruntă cu cea mai frumoasă
revelaţie – indiferent de trup, esenţa umanităţii este aceeaşi: iubirea.
Personajele se
dezbracă de eurile lor pentru a le studia cutele, dar suferinţa nu poate fi
niciodată apretată, nici chiar de Eva (Laura Creţ), soţia perfectă care îşi
aşteaptă soţul cu masa pusă. Metamorfoza lui Adam (Andrei Aradits) se petrece
în spatele unui panou unde umbra bărbatului alunecă senzual în celălalt sex. Îl
bântuie o amintire tulburătoare şi de atunci fuge: de femeia de lângă el, de responsabilităţi,
de el însuşi. Ada (Theodora Stanciu) descoperă însă o lume la fel de
neîncăpătoare, căreia credea că îi aparţine. Eva îşi iubeşte soţul, dar refuză
să-i înţeleagă drama şi sfârşeşte pe marginea prăpastiei.
“Masculin/Feminin”
este, nu în ultimul rând, un spectacol filosofic. Din când în când, timpul se
opreşte în loc şi cei doi copiii din pântecul Evei îşi visează viitorul, dar nu
se încumetă să-l trăiască, preferând comfortul inexistenţei blazate. Marius
Manole este îndeajuns de trist pentru a juca nenaşterea şi suficient de cinic
pentru a o transforma în istoria tragi-comică a familiei sale. Ilinca Manolache
zugrăveşte cu sarcasm fresca unei vieţi (im)probabile, presărată cu dezamăgire
cronică şi superficialitate. În universul imaginar în care dialoghează, cei doi
jonglează cu diferite avatare – sunt iubiţi, fraţi şi simpli spectatori.
Finalul învăluie în
ambiguitate justificarea traumei emoţionale a lui Adam, generând o aparentă ruptură
în poveste. Se pot desprinde totuşi două posibile interpretări: 1. Vestea
gravidităţii soţiei generează în Adam o scindare a personalităţii, printr-o
incursiune psihologică în trecut. Rezolvarea conflictului interior linişteşte
apele şi cei doi copii decid să se nască. 2. Teama de a lua fiinţă într-o lume
nebună şi plină de clişee îi inspiră pe gemeni să scrie propriul scenariu – o
familie a cărei disfuncţionalitate picantă le îndreptăţeşte refuzul de a-şi
părăsi culcuşul cald.
În geneza Liei
Bugnar, femeia se naşte din bărbat, iar şarpele se înfăşoară în jurul
identităţii fragmentate de nesiguranţe. Oglinda în care se priveşte Adam nu
este fidelă nici adevărului, nici minciunii; se adaptează la nuanţele
sufletului.
