- Cum pot dobȃndi înţelepciunea absolută?
Înţeleptul i-a răspuns:
- Ia ghemul ăsta şi plimbă-te cu el prin toată lumea, în timp ce el se deşiră în urma ta. La sfȃrşit, cȃnd se termină ghemul, să vii să mă cauţi.
Fericit, omul nostru s-a apucat de călătoria vieţii sale. A străbătut toate colţurile lumii, învăţȃnd multe limbi străine şi obiceiuri. A trecut prin multe peripeţii, s-a luptat cu animalele sălbatice, ba chiar i-a fost pusă viaţa în pericol. Ghemul se deşira, dar firul său părea nesfȃrşit.
Cȃnd călătorul rătăcitor a devenit un bătrȃn cu barbă lungă, şi-a dat seama că se simte singur și nu a trăit cu adevărat, preocupat de găsirea înţelepciunii. Ghemul a ajuns şi el la capătul drumului. Obosit, bătrȃnul l-a căutat pe înţelept. L-a găsit citind liniştit dintr-o carte, la fel de tȃnăr ca în prima zi cȃnd îl văzuse.
- Înţeleptule, iată-mă. Am terminat în sfȃrşit ghemul. Acum am dobȃndit înţelepciunea absolută?
Înţeleptul i-a zȃmbit şi i-a strecurat ceva în palmă.
-Ia ghemul ăsta. Cu primul ţi-ai cȃştigat EXPERIENŢA. Acesta a fost primul pas. Acum urmează să aplici ce ai învăţat.
Morala: Niciodată nu putem învăţa totul, dar ne putem bucura de experienţele vieţii.
