Vântul schimbării: Vezi că vin. Eu: O, ce mă bucur...
V. S.: Ai vorbit cu puncte puncte, nu ți-am simțit semnul exclamării în glas.
Eu: Și eu care credeam că sunt o maestră a disimulării.
V. S. Din nou ironică.
Eu: Așa mă apăr eu uneori de schimbare.
V. S. De ce te aperi?
Eu: De teamă. Mi-e că îmi sufli prea tare în ceafă.
V. S. E, las că nu-i așa rău. După ce îmi iau adio, o să vezi că ți-am lăsat cele mai neașteptate comori în păr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.