Memento vivere

Tristețea mi s-a așezat pe-un gând 
Și-a ațipit pe vârful lui ca într-o barcă
Neîntoarcerile au suspinat pe rând 
O ușă s-a deschis deasupra-mi parcă... 

Din cer a coborât un braț subțire 
Țesut din întâlniri pribegi de curcubee 
Și m-a chemat blajin înspre trezire 
Cuvintele-mi s-au înălțat ca niște zmee. 

Și parcă mi-am uitat nedevenirea
Și am zburat și eu frivol cu ele 
În piept mi s-a-nfoiat atunci uimirea 
Când m-am văzut de-odată printre stele. 

Teodora Gheorghe 
17 septembrie 2019. 

Balada lui Ieri, Azi sau Mâine

Ieri s-a întâlnit cu astăzi 
Chiar pe limba unui ceas
Dindărătul unei clipe 
Mâine a făcut un pas. 

Și toți trei s-au luat de mână 
Și-au dansat de-a lungul firii
Singură, eternitatea 
S-a numit a lor stăpână. 

Până când, spre înserare, 
Într-un parc, șezând pe-o bancă, 
El i-a smuls o sărutare 
Prima oară celei dragi. 

Că e azi sau că e mâine 
Nu le-a mai păsat deloc. 
Ostenit, de-atâta fugă
Timpul s-a oprit în loc. 

Teodora Gheorghe 
19 septembrie, undeva prin 2019