Mult zgomot pentru nimic

Ȋn decembrie a avut loc premiera spectacolului „Mult zgomot pentru nimic“, la Teatrul Nottara din Bucureşti.

Deși am făcut cunoștință cu Marele Bard ȋn liceu și pe urmă ȋn facultate, recunosc că nu l-am văzut niciodată pe scenă, pitulȃndu-se ȋn spatele replicilor cu iz medieval. Mă bucur că am făcut-o ȋn cele din urmă. Am urmărit un spectacol care l-ar fi făcut mȃndru pe Shakespeare.

Imaginați-vă, să stăpȃnești un șuvoi de replici care se sparg de auzul spectatorilor ȋn rime și versuri. Pentru că am omis să mă refer la el ȋn cronică, o voi face aici: felicitări Dan Amedeo Lăzărescu pentru traducere. Rolul traducătorului este unul ȋnsemnat și de el depind adesea ȋntorsăturile viclene ale frazei și de ce nu, farmecul unei replici sau chiar situații comice.

Piesa a produs „mult zgomot“, dar cu siguranță nu a fost „pentru nimic“. Distribuția numeroasă a dat viață uneia dintre cele mai savuroase comedii din secolul XVI.

Regizoarea Diana Lupescu aduce pe scenă magia operei shakespeariene, într-o adaptare clasică a celebrei comedii.

Cu acest prilej, călătorim în timp, în secolul al XVI-lea, când întoarcerea triumfătoare a lui Don Pedro (Gabriel Răuţă) generează o serie de încurcături hilare. Învingător în luptă, îl vizitează pe Leonato (Ion Haiduc), guvernatorul Messinei, acompaniat de Claudio (Lucian Ghimişi) şi Benedick (Cristian Nicolae).

Continuarea aici.