luni, 19 iunie 2023

CUTIA

Când eram mică dispăream uneori într-o cutie de carton. Mă împătuream cu grijă, închideam ochii și apoi cele două uși de carton prin care pătrundeam. Îmi plăcea cum se aude întunericul și cum nu mai contează timpul. Cum deveneam una cu spațiul dintre trupul meu și pereții cutiei. În cutie învățam să tac, dar nu pentru că n-aș fi avut cu cine să conversez, ci pentru că iubeam singurătatea în formă de pătrat care îmi ținea companie. Era singura neființă de acolo, din interiorul care se contracta în aceeași măsură în care bezna confortabilă dinăuntrul său se mărea. Împreună cu ea, mă expandam și eu – eram o extensie a propriei ființe, micul meu univers static, o fetiță infinită. 

În această lume invizibilă încropeam castele din amintiri uitate și citeam cărți scrise cu litere de fum. Dansam din degetul mic și alcătuiam cântece din respirații având diferite lungimi și intensități. Unele din ele semănau cu zumzetul unor albine; altele aduceau mai degrabă cu paşii unei furnici de-a lungul unui cotor de măr. 

Părinții mei nu mă găseau pentru că încetam să exist în realiatea lor. În cutia mea (spun „mea” pentru că nu știu să mai fi locuit vreodată un copil în ea) mirosea a liniște și a somn de după-amiază. Câteodată a bezele și cremă de zahăr ars. În vizitele când reușeam să opresc curgerea timpului cu totul, mă preschimbam într-un mic obiect de mobilier. Adoram senzația lemnului lucios și demn care îmi înlocuia vechea structură fluidă. Deveneam brațele unui fotoliu elegant sau picioarele unei mese ovale. O dată m-am transformat într-un mileu așezat pe un raft. Mă gâdila boticul unei căprioare de porțelan, așa că am revenit destul de repede la forma mea umană.

Peste ani, când deja lăsasem copilăria în urmă, cutia de carton mi-a revenit în vise. Împovărată de mantaua realității, mă retrăgeam negreșit în cutia mea secretă unde gustam din nou eternitatea și jocul. O revăd și acum uneori, tot mai rar... însă când își deschide ușițele pentru mine, știu negreșit că în acele fisuri aproape inexistente din țesătura timpului, sunt cea mai norocoasă fetiță din lume. 





marți, 13 iunie 2023

Pe când eram un singur univers

 - Tremur, îi șopti ea.

- De emoție? păru că o întreabă el (sau poate nu era decât vântul iscat din senin).

- ...de transformare.

- Cum vine asta? 

- De când ai devenit universul meu, prin mine au început să se preumble tot felul de aștri ciudați. Mai nou tânjesc după sori argintii și planete necunoscute, după luni pline și comete dantelate, murmură ea.

El scoase din buzunar o oglindă pe care o așeză în fața lor. Obiectul se mări până se preschimbă într-o galaxie. 

- Tu ești, draga mea, o îndemnă el să privească. Tot ce crezi că am sădit în ființa ta nu e decât o oglindire a propriilor tale universuri lăuntrice.

Ea zâmbi și îl strânse de mână. Într-un cotlon al galaxiei, o constelație care purta numele lor dădea naștere unei noi stele.





Video și imagine - Morysetta

luni, 12 iunie 2023

Poveștile mele călătoresc și în alte țări...pe Amazon

Vă salut, dragi cititori de bloguri, după niște ani de absență  din acest spațiu virtual scriitoricesc. Au fost ani (ne)buni, cu izolare (și nu doar din pricina pandemiei), cu furtuni (și nu doar dintr-acelea care scutură copacii), răsturnări și ridicări, pierderi și câștiguri, surprize drăguțe și mai puțin plăcute, bucurii, și melancolii  - pe scurt, cu de-ale vieții. 

Pagina mea de Facebook, ex-Fata din lună, se numește, mai nou, Teodora Gheorghe - Autor. Am decis să ies din semi-anonimatul cu parfum selenar.

Deși nu am așternut texte pe hârtie/blog constant în ultimii 2 ani (Stephen King ar fi dezamăgit de mine), scrisul palpită în ființa mea dintotdeauna și o va face mereu. Tot îmi dă ghes dintr-un cotlon al minții, dintr-o cameră a sufletului. Revin veșnic la cuvinte împletite în mod original, la versuri nostalgice, jucăușe, fragile ca o vază de porțelan sau puternice ca o salcie...sau la silabe garnisite cu dansuri poetice.

Ei bine, o noutate în cariera mea de scriitoare o presupune o extindere la nivel global. Sună mai pompos decât e în realitate. Câteva dintre povestirile din volumul meu de proză scurtă „Întâmplări despre niciodată - 7 povești neobișnuite despre singurătate”, în traducerea Oanei Badea , se pot cumpăra de pe AMAZON. Așadar, mă puteți citi și în engleză sau mă puteți recomanda prietenilor voștri de pe alte meleaguri.

"Sonata for a Haunted Piano" (traducere a povestirii „Pianul”) se poate comanda accesând link-ul de mai jos pentru o sumă ușoară, ca un fulg:

https://www.amazon.com/Sonata-Haunted-Piano-Teodora-Moon-ebook/dp/B0C5F5VX3N?ref_=ast_author_mpb&fbclid=IwAR1Brd9SmtmAWfdJCmW9YmnyHD2WbN58yRHFRv1nlUHa7A5_s0yms32k7zs 


Dacă dați click pe pseudonimul meu literar Teodora Moon, veți găsi și celelalte povestiri în format Kindle - le puteți citi chiar pe Amazon, nu vă trebuie niciun device special -  precum și o scurtă colecție de poezii erotice - nu e neapărat ce v-ați aștepta, de unde și mențiunea „deceivingly erotic”. 😉