VREM CRIZĂ!

Greu cu criza asta, dom’le! Întreg globul pare că duce în spate povara crizei economice. Îl dor şalele, dar continuă să se învârtă pe orbita (sau orbeala) Sfintei indolenţe şi să facă umbră soarelui degeaba (vorba vine). Care mai de care mai înspăimântaţi, stresaţi sau treziţi din somnul de refacere a neuronilor pierduţi în lupta cu inteligenţa, cetăţenii planetei se reorganizează în termeni de criză.

Şomerii se resemnează cu un zâmbet diafan la gândul că: “oricum nu mai făceam nimic pe criza asta...” Proaspeţii absolvenţi respinşi la interviuri ştiu cu certitudine că insuccesul lor se datorează aceluiaşi fenomen perfid: nu mai sunt bani de salarii. 

Mult prea demodatul Bau-Bau a pierdut şi el teren în faţa unui nou duşman: “dacă nu îţi bei lăpticul, vine criza si te ia, mamă !” Până şi adolescenţii emo au mai uitat de criza lor de personalitate în favoarea unui subiect mult mai “tăios”. Autorii sketchurilor nu mai sunt în criză de idei, pentru că acum au ce parodia. Nu se mai poartă jignirile cool din categoria “las-o pe aia, ca e crizată rău”, pentru a se evita aluziile de natură politico-economică.

 Poate doar prin vreun sătuc uitat până şi de primarul care îl administrează, oamenii pe chipurile cărora timpul a scris adevărate epopei ale trudei, nu iau seama de “cei 4 călăreţi ai apocalipsei economice”: Criza reală, Criza închipuită, Rezolvarea imaginară a probemei crizei şi Ameninţarea unei noi crize. Cei care au mai auzit câte ceva, nu ştiu cu ce se mănâncă. Pentru nea Mitică fieraru’ criza se rezumă la văcuţa care nu mai dă lapte, fântâna secată ori biata babă care suferă de reumatism. 

Când îi întrebi de criza economică, ei ridică senin din riduri si murmură un răspuns stângaci, amintind de un preşedinte de la care mai aşteaptă şi acum zile mai bune.

Deşi ne dăm de ceasul morţii, în noi ăştiălalţi tresaltă voluptatea dulce-amăruie a dezastrului. Nu am recunoaşte-o niciodată, dar avem nevoie de criză ca să ne pună sângele în mişcare, ca să trezească în noi simţul unei solidarităţi superficiale, dar amuzante. Ştim că nu vor veni vremuri mai bune, aşa că de ce să nu ne bucurăm de circul internaţional cu acrobaţii economice (fără plasă de susţinere) şi dresură de lei şi euro?