SemneBune anul are

Pe 8 ianuarie am început colaborarea cu SemneBune.ro, un site de cultură care merită promovat. Aici cărţile sunt la loc de cinste. La fel şi preocupările intelectuale şi creaţiile literare.

Acest spaţiu virtual vă oferă un bilet de călătorie într-o mulţime de “excursii” cu iz cultural.

Ce citim?

        Cronici editoriale – lansări de carte, cronici şi recenzii, concursuri, promoţii, titluri de colecţie, 

        Edituri – susţinerea proiectelor culturale şi literare

        Interviuri – cu scriiori, editori, librari şi bibliotecari

        Peniţe adânci – texte cu mesaj social

        Repere culturale (evenimente) – management&marketing cultural şi nu numai

        Trop de joi – promovarea creaţiilor jurizate în cadrul Incubatorului de condeie

        Vizual – galerie foto, înregistrări video

SemneBune ne face cunoştinţă de asemenea cu proiectul AddLittera, care deține unica agenție culturală dedicată exclusiv cărţii. 

 Mai jos puteţi citi poemele mele de la rubrica Peniţe adânci (to be continued):

Nu lăsaţi bătrânii să moară de tineri

S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina

unii spun că au văzut fantome ieşind pe poartă în halate de baie

în ziua în care au adus un mini stepper pentru sala de kinetoterapie şi i-au dat numele C.J. Parker

ca în serialul ăla cu femei frumoase pe malul mării

da, da, în Baywatch nu sunt bătrâni trişti

acolo pielea nu se zgârceşte să îmbrace obrajii şi sânii încă-şi amintesc cum să atârne frumos.

S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina

au tv LCD şi sistem audio, biciclete, benzi de toate

au şi bătrâni chiar

îi reciclează după ce-i găsesc aruncaţi în staţiile de autobuz cu un ziar tras peste suflet şi câteva cuvinte înfăşurate în jurul degetului cu aţă roşie ca să nu uite:

eu nu mai pot să-l cresc a devenit prea mic pentru sufrageria mea cu parchet laminat

în curând o să nască nevastă-mea şi ei nu-i plac antichităţile vrem să renovăm mâine vin băieţii

vi l-am lăsat în bune condiţii e puţin defect pe alocuri dar vă trimit bani pentru reparaţii.

La radio cântă o piesă nouă cu baby baby

eu mă uit la bunica mea şi mă gândesc că s-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina

o strâng în braţe şi iubirea ei mi se lipeşte de oase ca o reţetă de medicamente.

Azi un bătrân aţipeşte la o altă adresă pe o altă stradă învelit în cearşafuri cu miros proaspăt de singurătate

visează că demult s-a născut din el un fel de om care acum se uită la tv şi răsuflă uşurat că sufrageria e mai aerisită.

Când nimeni nu vede îşi dezgroapă de sub pernă moartea

o are de ani buni dar o ţine ascunsă pentru că pacienţii n-au voie cu bagaje grele.

Am schimbat postul de radio – e o melodie pe care am mai auzit-o parcă undeva:

Nu mai construiţi palate pentru regi făr’ de regate

Nu lăsaţi bătrânii să moară de tineri…

Pe strada Mântuleasa

Pe strada Mântuleasa sunt trei ţigănci

vând timp la jumătate de preţ

şi dansează pe umbrele bărbaţilor

cu tălpile goale.

Cineva cântă la pian dar rămâne fără clape

dogoreşte

şi pielea îmi alunecă de  pe oase

devin invizibil

intru în hora ţigăncilor de pe strada Mântuleasa

în faţa bisericii unde bat clopote mici

ca cele agăţate de buricul grecoaicei.

Cât costă o oră de fericire, zic

dar ovreica îşi scutură talia

ca o partitură în vânt

şi-mi scrie în cărbune pe un zid:

timpul nostru se măsoară în vise

aşa începe totul, nu ştiai

altă dată, frumosule,

şi ţigăncile dispar într-o curte.

Pe strada Mântuleasa e linişte

acum

că am deschis ochii.

A dispărut Nelu Ionescu

A dispărut Nelu Ionescu

avea datoriile plătite la zi şi mustaţă cenuşie de la praful din casă

femeia lui lucra la fabrica de textile câteodată fura o cămaşă dar numai dacă mirosea a fân cosit

ca în copilărie la ţară

se numea Gina dar el o striga Mara i se părea mai rural probabil dormeau în paturi separate să nu-i găsească moartea în acelaşi timp.

A dispărut Nelu Ionescu zis şi Nelu Frunză

au pus afişuri pe stâlpii de telegraf şi în câteva cofetării

nu seamănă cu el, e o fotografie mai veche de când avea treizecişiunpic

încă mai spera că va îmbătrâni frumos

cu o mână de femeie ghemuită în palma lui uriaşă de zidar

Nelu Ionescu nu a avut copii nici prieteni doar o umbră de mamă aşezată  pe un perete

la care se mai închina seara.

A dispărut Nelu Ionescu şi nimeni nu ştie unde e

nu l-a văzut nimeni de sâmbătă seara de fapt nu l-au văzut niciodată

poate doar Gina numai că Gina a murit acum trei ani

i-au găsit cămăşile furate ascunse într-o crăpătură din tavan…

Nelu a ridicat un castel pentru un om de afaceri şi acum respiră printre cărămizi

afară pe un stâlp flutură în vânt o mustaţă cenuşie.

Urmează staţia

Uneori metroul înghite oameni

le mestecă sufletul în bezna stomacului

la sfârşit când se aprinde lumina

le deşartă cochiliile pe peron.

Sub pământ grijile mele aleargă

totul e o goană spre următoarea staţie

tristeţea mea a coborât la Dristor

fericirea mă aşteaptă  la Gara de Nord

dar mi-am uitat bagajele ca de obicei.

Aş vrea să sun alarma, un buton mare roşu

dar unu îmi zice că-i bomboană şi renunţ.

Ieri s-a aruncat o femeie în faţa metroului

i-am simţit viaţa sub tălpi

m-a gâdilat prin pantofii noi

nu i-au găsit decât inima au ascuns-o în automat

acum poţi să comanzi o cartelă de unu călătorii spre moarte.