Alter ego-ul Anei Mănescu

Marți, 18 martie, anul postapocaliptic 2014, la Have a Cigar, a avut loc lansarea romanului alter.ego., apărut la editura Herg Benet. Evenimentul s-a bucurat de susținerea SemneBune.ro, Revista LZR, amdoar18ani.ro, povestidinsertar.com, getlokal.ro, autentici.ro, iqool.ro, 121.ro.

Este romanul de debut al Anei Mănescu, jurnalist şi promoter cultural, editor şef al proiectului societatesicultura.ro Are un motto care te cucerește: „Păstrează-ţi esenţa şi iubeşte. În ordinea asta.” Cȃți dintre noi ne păstrăm cu adevărat esența, ascunsă ȋn spatele atȃtor măști? E un mesaj simplu, dar grăitor, care te ȋndeamnă să privești ȋn oglinda care te arată exact așa cum ești. Nu e cea de pe perete, ci se află undeva mai adȃnc, chiar ȋn tine.

Ce se spune despre Ana și mă regăsesc: „Are multe fobii şi obsesii şi e ferm convinsă că literatura salvează vieţi. Ei, cel puţin, i-a salvat vreo 3. Îi plac pisicile şi, într-o zi, se va muta pe o plajă, unde va scrie cât va trăi. Sau va trăi cât va scrie.” (cel puțin la fobii și obsesii, aș zice că o ȋntrec. Poate ne duelăm ȋntr-o zi).

Ce spun eu despre Ana: Este o prezență elegantă ȋn lumea literară. Este ambițioasă și ȋși urmărește visul cu perseverență și talent. Promovează cuvintele pentru că știe că ele sunt, ȋn esență, magice. Ȋi place Twin Peaks, ceea ce nu poate fi decȃt un atu. 

Atmosfera de la lansare a fost una călduroasă, ca parfumul unei prăjituri abia scoase din cuptor. Pe fețele tuturor am citit admirație și destindere, nu ȋncordare, cum se ȋntȃmplă, din păcate, ȋn alte situații. A fost realmente o sărbătoare. Scriitorii A. R. Deleanu, Cristina Nemerovschi, Andrei Zbîrnea (poet și redactor șef SemneBune.ro) și Simona Barbu (project manager societatesicultura.ro) au vorbit despre Ana și despre roman. Mădălina Haiducu a moderat evenimentul. Ȋn Ȋncheiere, ne-am ȋncȃntat simțurile cu un mini-concert acustic susținut de Beatrice Mituleci și Marius Ionescu, care au interpretat melodii din playlistul-cuprins al romanului. De menționat că există și un trailer (da, ați citit bine) al romanului, care mi s-a părut o idee genială. Ȋl puteți vedea mai jos:

Iată ce ne spune Cristina Poșircaru despre roman:

Alter. ego. este un roman extrem de sincer şi de matur, iar aceste atribute devin evidente prin faptul că autoarea identifică şi pune sub spoturi de lumină exact acele componente din viaţa Sonnjei care definesc trăirile, senzaţiile, sentimentele şi emoţiilor oricărei persoane de nouăsprezece-douăzeci de ani. Este nevoie de sinceritate şi de luciditate pentru a pătrunde atât de profund în existenţa unui personaj şi de maturitate pentru a conştientiza aspecte ca dependenţa Sonnjei de iubiţii ei sau încercările Sonnjei de a mula lumea înconjurătoare după forma viselor ei. Numai din combinaţia acestor două trăsături, eroina ajunge să evolueze către recunoaşterea esenţială a faptului că „a făcut 20 de ani şi nu s-a sfărşit lumea”. Această conştientizare marchează creşterea din punct de vedere emoţional a personajului principal şi încheie cu succes un bildungsroman atipic, dar extrem de captivant. (Cristina Poșircaru, SemneBune.ro)

Unde ȋl găsiți?

Romanul alter.ego. poate fi comandat online de pe site-ul Herg Benet și elefant.ro, și este disponibil în Libăriile Cărturești și în Grupul Librarium (Librăria Bastilia și Librarium Sun Plaza în București,  Avantgarde si Librarium Palas în Iași, Bookcorner în Cluj, Cartea de nisip în Timișoara).

Poze: Have a cigar, Adrian Anea, Alice Elena Schreiner

IDC şi-a desemnat câştigătorii în anul neapocaliptic 2013

Ieri a fost  zi de lauri şi aplauze. Ce s-a sărbătorit? Încheierea ediţiei a IV-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”. Festivitatea de premierea a avut loc la ora 18:30, în Librarium SunPlaza. 

Câştigătorii au fost:

Secțiunea Poezie:

Ionela-Mădălina GROSU

Florentina Diana CRÂSTA

Sînziana ȘIPOȘ  

Secțiunea Proză scurtă:

Petre Ioan CREȚU

Patricia Iulia IANCU

Marius Mihail GABOR

Oana Andreea TĂNASE

Daniel TUDOR

Roxana SOREA

Mihai Emilian LĂPĂDAT

Daniela Georgeta NEDELCU

Din păcate o parte din ei au fost absenţi, însă cu siguranţă se vor bucura de cadouri (Moşul a venit mai devreme). Cei care au păşit însă pe podium au adus cu sine o bocceluţă de emoţii de toate culorile. Îi înţeleg perfect, doar am fost şi eu în locul lor mai anul trecut. Ciudată trecerea asta de la premiată la jurată.  

La decernarea premiilor s-a alăturat scriitorul A.R. Deleanu, lectorul Atelierelor de Creative writing de la această ediție, care a înmânat Premiul Revistei SemneBune celui mai inedit text din Caietul de Atelier IDC.

Eu am avut plăcerea să-i ofer premiul cel mare la secţiunea Poezie  Florentinei  Crâsta. 

Numbăr one in peisajul prozei a fost Marius Mihail Gabor.  

Dintre protagoniştii serii îi menţionez pe Igor Mocanu care a reprezentat Grupul Librarium, Andrei Zbârnea, managerul echipei, Cristina Nemerovschi, Liviu Drugă, Marius Lăzărescu, Dorina Tătăran şi Sabina Yamamoto. 

Juraţii au vorbit despre experienţa de cu/a/pre/legere a scriiturilor, într-o atmosferă livrescă, în compania marilor autori care ne priveau pe furişi din rafturi.

SemneBune anul are

Pe 8 ianuarie am început colaborarea cu SemneBune.ro, un site de cultură care merită promovat. Aici cărţile sunt la loc de cinste. La fel şi preocupările intelectuale şi creaţiile literare.

Acest spaţiu virtual vă oferă un bilet de călătorie într-o mulţime de “excursii” cu iz cultural.

Ce citim?

        Cronici editoriale – lansări de carte, cronici şi recenzii, concursuri, promoţii, titluri de colecţie, 

        Edituri – susţinerea proiectelor culturale şi literare

        Interviuri – cu scriiori, editori, librari şi bibliotecari

        Peniţe adânci – texte cu mesaj social

        Repere culturale (evenimente) – management&marketing cultural şi nu numai

        Trop de joi – promovarea creaţiilor jurizate în cadrul Incubatorului de condeie

        Vizual – galerie foto, înregistrări video

SemneBune ne face cunoştinţă de asemenea cu proiectul AddLittera, care deține unica agenție culturală dedicată exclusiv cărţii. 

 Mai jos puteţi citi poemele mele de la rubrica Peniţe adânci (to be continued):

Nu lăsaţi bătrânii să moară de tineri

S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina

unii spun că au văzut fantome ieşind pe poartă în halate de baie

în ziua în care au adus un mini stepper pentru sala de kinetoterapie şi i-au dat numele C.J. Parker

ca în serialul ăla cu femei frumoase pe malul mării

da, da, în Baywatch nu sunt bătrâni trişti

acolo pielea nu se zgârceşte să îmbrace obrajii şi sânii încă-şi amintesc cum să atârne frumos.

S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina

au tv LCD şi sistem audio, biciclete, benzi de toate

au şi bătrâni chiar

îi reciclează după ce-i găsesc aruncaţi în staţiile de autobuz cu un ziar tras peste suflet şi câteva cuvinte înfăşurate în jurul degetului cu aţă roşie ca să nu uite:

eu nu mai pot să-l cresc a devenit prea mic pentru sufrageria mea cu parchet laminat

în curând o să nască nevastă-mea şi ei nu-i plac antichităţile vrem să renovăm mâine vin băieţii

vi l-am lăsat în bune condiţii e puţin defect pe alocuri dar vă trimit bani pentru reparaţii.

La radio cântă o piesă nouă cu baby baby

eu mă uit la bunica mea şi mă gândesc că s-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina

o strâng în braţe şi iubirea ei mi se lipeşte de oase ca o reţetă de medicamente.

Azi un bătrân aţipeşte la o altă adresă pe o altă stradă învelit în cearşafuri cu miros proaspăt de singurătate

visează că demult s-a născut din el un fel de om care acum se uită la tv şi răsuflă uşurat că sufrageria e mai aerisită.

Când nimeni nu vede îşi dezgroapă de sub pernă moartea

o are de ani buni dar o ţine ascunsă pentru că pacienţii n-au voie cu bagaje grele.

Am schimbat postul de radio – e o melodie pe care am mai auzit-o parcă undeva:

Nu mai construiţi palate pentru regi făr’ de regate

Nu lăsaţi bătrânii să moară de tineri…

Pe strada Mântuleasa

Pe strada Mântuleasa sunt trei ţigănci

vând timp la jumătate de preţ

şi dansează pe umbrele bărbaţilor

cu tălpile goale.

Cineva cântă la pian dar rămâne fără clape

dogoreşte

şi pielea îmi alunecă de  pe oase

devin invizibil

intru în hora ţigăncilor de pe strada Mântuleasa

în faţa bisericii unde bat clopote mici

ca cele agăţate de buricul grecoaicei.

Cât costă o oră de fericire, zic

dar ovreica îşi scutură talia

ca o partitură în vânt

şi-mi scrie în cărbune pe un zid:

timpul nostru se măsoară în vise

aşa începe totul, nu ştiai

altă dată, frumosule,

şi ţigăncile dispar într-o curte.

Pe strada Mântuleasa e linişte

acum

că am deschis ochii.

A dispărut Nelu Ionescu

A dispărut Nelu Ionescu

avea datoriile plătite la zi şi mustaţă cenuşie de la praful din casă

femeia lui lucra la fabrica de textile câteodată fura o cămaşă dar numai dacă mirosea a fân cosit

ca în copilărie la ţară

se numea Gina dar el o striga Mara i se părea mai rural probabil dormeau în paturi separate să nu-i găsească moartea în acelaşi timp.

A dispărut Nelu Ionescu zis şi Nelu Frunză

au pus afişuri pe stâlpii de telegraf şi în câteva cofetării

nu seamănă cu el, e o fotografie mai veche de când avea treizecişiunpic

încă mai spera că va îmbătrâni frumos

cu o mână de femeie ghemuită în palma lui uriaşă de zidar

Nelu Ionescu nu a avut copii nici prieteni doar o umbră de mamă aşezată  pe un perete

la care se mai închina seara.

A dispărut Nelu Ionescu şi nimeni nu ştie unde e

nu l-a văzut nimeni de sâmbătă seara de fapt nu l-au văzut niciodată

poate doar Gina numai că Gina a murit acum trei ani

i-au găsit cămăşile furate ascunse într-o crăpătură din tavan…

Nelu a ridicat un castel pentru un om de afaceri şi acum respiră printre cărămizi

afară pe un stâlp flutură în vânt o mustaţă cenuşie.

Urmează staţia

Uneori metroul înghite oameni

le mestecă sufletul în bezna stomacului

la sfârşit când se aprinde lumina

le deşartă cochiliile pe peron.

Sub pământ grijile mele aleargă

totul e o goană spre următoarea staţie

tristeţea mea a coborât la Dristor

fericirea mă aşteaptă  la Gara de Nord

dar mi-am uitat bagajele ca de obicei.

Aş vrea să sun alarma, un buton mare roşu

dar unu îmi zice că-i bomboană şi renunţ.

Ieri s-a aruncat o femeie în faţa metroului

i-am simţit viaţa sub tălpi

m-a gâdilat prin pantofii noi

nu i-au găsit decât inima au ascuns-o în automat

acum poţi să comanzi o cartelă de unu călătorii spre moarte.