Mă uit pe gaura cheii sperând că o să-ţi zăresc prima naştere
tu îţi acoperi timid gândurile de teama privirii mele
semeni cu un bătrân de hârtie pe care dumnezeu a scris ochi, mână,
coate
şi alte lucruri asemănătoare unui strigăt în pustiu.
Dacă ţi-aş spune că eşti om ţi-aş tulbura somnul
ori tu eşti aici de la începutul lumii şi ce rost ar avea să te
trezeşti
la chemarea mea, la orice chemare ce nu e vânt sau ţărână.
Îmi pun şosete noi împletite din aşteptare ca să nu fac zgomot
ştii, uneori mi se întâmplă să strivesc umbra cuiva cu tălpile
din cauza nerăbdării, sunt mult prea dornică să-mi spui că exist
dincolo de uşa asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.