(ne)Singurătate la Librăria Mihai Eminescu

"Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul." (Mircea Eliade)

La noua lansare a volumului meu de povestiri Întâmplări despre niciodată 7 povești neobișnuite despre singurătate, în inima cu parfum de carte a Bucureștiului, carsevasăzică la librăria Mihai Eminescu, s-a vorbit despre singurătate (mai mult sau mai puțin tristă, în diferite nuanțe și forme), atemporalitate, basme, realism magic, suprarealism, Lady Gaga și alte lucruri interesante.

Acum vreo patru ani, când am terminat de scris „Întâmplări despre niciodată”, nu mi-aș fi imaginat că aveam să mă aflu cândva pe un scaun, în fața unor oameni care au venit la lansarea cărții mele. Până ca povestirile să vadă lumina (sau focul mocnit) tiparului avea să mai treacă ceva vreme. Am pus mult suflet în ele. Uneori am impresia că mi-am lăsat o parte din suflet în rândurile care le compun. Acea parte care a visat la iubiri imposibile și la singurărăți nesingure și care le-a aruncat mai apoi în afara timpului.

Cum îmi mai place să spun uneori, bune și melancoliile astea la ceva. Cred că majoritatea marilor scriitori au dat naștere celor mai impresionante creații ale lor sub influența unei forme de singurătate, în timp ce priveau nostlagic la  o umbră pogorâtă pe un perete sau amintindu-și de lucruri de mult apuse. Se poate vorbi mult pe tema asta, însă încerc să mă limitez la o postare care să cuprindă esența lansării și a povestioarelor.

Nu am fost singură cu acest prilej și dacă în ființa mea au existat spații neumplute, cei prezenți în pântecul librăriei le-au astupat. Au fost oameni dragi, prieteni vechi și noi, dar și oameni cu care m-am întâlnit prima oară. Am avut mari emoții, dar asta sunt eu, o mare emotivă, ceea ce mă ajută cu scrisul, deci "mă scot", cum s-ar zice. 

Invitatele mele au fost Anca Zaharia și Alexandra Medaru, iar domnul Valentin Ajder, editor-șef al EIKON, a moderat evenimentul, în stilul său cald și plin de umor și voie bună. Anca, pe care abia aștept să o citesc (nu am apucat încă să savurez al ei „Jurnal de librar”, dar cartea asta mă face foarte curioasă) a avut amabilitatea de a veni din Brașov și a dat un plus de savoare atmosferei cu un discurs spontan și însuflețit. Alexandra, critic literar și autoare a volumului de poezie „Demoni și demiurgi” (ajung și la el, promit!) a punctat notele de suprarealism și realism magic din...dar nu mai bine pun eu aici link la video-ul lansării? :)

Dacă v-am trezit cumva interesul, sau dacă unul din rafturile bibliotecii voastre se simte singur, puteți găsi aici volumul. 

Fotografii: Anna Lixandru. 

Întâmplări despre niciodată - lansare într-o zi de vară

Pe 3 iunie a avut loc, la Bookfest, lansarea primului meu volum de proză, Întâmplări despre niciodată - 7 povești neobișnuite despre singurătate”, apărut la editura Eikon. Cartea a venit pe lume după 4 ani de când am așezat ultimele litere din ea pe o pagină, tot într-o zi de vară, dacă îmi amintesc bine. Drumul a fost lung, însă a meritat. 

Ce m-a inspirat să le scriu? Ei bine, zbaterile inimii...un fluture-melancolie, un fluture-iubire așteptată care mi s-a cuibărit, cândva, în suflet. Apoi, când și-a luat zborul, mi-a lăsat câteva istorioare.

 Povestirea care dă titlul volumului a izvorât dintr-o iluzie a iubirii adolescentine, o himeră pe cât de fermecătoare la început, pe atât de tulburătoare pe parcurs. O corespondență mai puțin obișnuită dintre o fată timidă și visătoare și un băiat de departe. Ne-am întâlnit pe o felie de timp, într-o zi de apilie. Am vorbit mult, despre orașe, călătorii, găuri negre, univers. Ne-am plimbat mult. Nu ne-am atins niciodată. M-am insinuat în lumea lui, sau am încercat, însă nu am putut rămâne acolo. 

Mă străbat, asemeni unor cai în galop, amintiri nostalgic-diafane și umbrite din al căror miez s-au născut aceste texte... și zâmbesc. Acum câțiva ani nu m-aș fi gândit că dintr-o lacrimă pot crește aripi. Că singurătatea țese mileuri atât de frumoase din secunde de așteptare. Că o idee se poate rostogoli din mintea mea până se face ghem de întâmplări. 

La lansare, după cum mă așteptam, am avut emoții mari. La ce nu mă așteptam - au venit oameni pe care nu i-am văzut niciodată, „sala” s-a umplut, adicătelea scaunele așezate în fața scenei unde s-a desfășurat prezentarea cărții, unde am stat alături de domnul Valentin Ajder și de cei doi invitați ai mei, Oliviu Crâznic și Alexandra Medaru, scriitori și critici literari. Toți trei au vorbit despre carte, iar cuvintele lor m-au emoționat și surprins totodată. Am fost comparată și cu scriitori pe care nu i-am citit...încă 😃

Dacă v-am făcut curioase/curioși, puteți chema povestirile la voi în raft de aici. 

 Mai jos puteți trage cu ochiul la lansare:

Domnul VALENTIN AJDER:

                                                        ALEXANDRA MEDARU:

OLIVIU CRÂZNIC:

                                         

Și, desigur, nu au lipsit nici pozele cu cei care mi-au fost alături la lansare :)

Cele 7 povești în câteva cuvinte:

- În „Marea din sertar”, o femeie este prizonieră în castelul unui bărbat despre care nu știe aproape nimic. Ea trebuie să rezolve un puzzle. Piesele lui se găsesc în camerele castelului, unde obiectele au darul vorbirii.

- Seducătorul Egor nu prețuiește nicio femeie. Viața lui se schimbă când descoperă umbre misterioase apărute pe unul din pereții casei sale, având o legătură neașteptată cu o femeie despre care nici nu știa că există.

- Un bărbat bântuit de o dramă sentimentală devine obsedat de un pian care prinde viață.

- Întâlnirea lui Anton cu unul din personajele trecutului său îi trezește o amintire din copilărie pe care o credea uitată; singuraticul doctor Mihailovici, controversat printre săteni, are o soție bolnavă, cu un secret înnegurat.

- „Colecția pierdută” spune povestea a doi colecționari de obiecte uitate în diferite locuri de îndrăgostiți; ei se hrănesc mereu din iubirea altora, incapabili ei înșiși de iubire.

- În „Întâmplări despre niciodată” o fată corespondează cu un bărbat enigmatic pe care nu îl vede niciodată, dar care îi lasă mesaje în locuri abandonate (în pantofi, pe o rochie, petale de flori).

- „Cazul doamnei Fly” este unul cât se poate de curios, o enigmă în care fluturii sunt un indiciu important.