Final Frontier 2012 sau cum am călătorit înapoi în viitor

Duminică,  în a doua zi de FINAL FRONTIER, am avut ocazia să pătrund în universul iubitorilor de fantezie. Am stat pe scaun, dar am călătorit cu gândul pe marea de zâmbete rupte din poveştile cu nave şi extratereştri, lumi paralele şi călătorii în timp. Am cunoscut oameni deosebiţi care iubesc ceea ce fac. Da, poate că sună clişeistic, dar puţini dintre locuitorii acestei planete se pot lăuda cu faptul că fac ceea ce le place. Câţi dintre noi n-au visat să scrie, să apară pe hârtie? Numai că dorinţa lor s-a pierdut undeva, printre facturi şi haine pentru ăla micu. Şi-au zis că nu se poate trăi din scris şi visele trebuie lăsate într-un sertar cu amintiri. E pur si muove, cum spunea Galileo, şi totuşi există oameni care fac din scris o meserie, o vocaţie, o viaţă. Dovezile: premiile Fan SF şi premiile Galileo. Existenţa acestui eveniment. Prezenţa iluştrilor oaspeţi. Cărţile, cărţile cărţile! Şi revistele online. :)

Deci, premiile au sunat cam aşa:

PREMIILE FAN SF

1. Dan Doboş –Demnet -  Cel mai bun roman românesc

2. Editurii Nemira – G.R.R. Martin- Dansul Dragonilor - Cel mai bun roman străin în traducere

3. James A. Corey = Leviatan Wakes & Kameron Hurley = God’s war Cel mai bun roman străin în original

4. Cătălina Fometici - Chipul Euridicei- Cea mai bună povestire a unui autor român nepublicat în volum (felicitări Cătălina!)

5. Doru Stoica - Premiul Special al Fanului SF

6. Horia Nicola Ursu - Premiul pentru Editorul anului 2011

Mândrii câştigători (de la stânga la dreapta): Liviu Radu, Michael Haulică, Ştefan Ghidoveanu, Dan Doboş

PREMIILE GALILEO:

Premiul Galileo 2012 pentru cel mai bun volum (publicat de un autor român în 2011):

Dan Doboş – DemNet – MediaTech, Iaşi, 2011

Premiul Galileo 2012 pentru cea mai bună proză scurtă (publicată de un autor român în 2011):

Michael Haulică – „Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mişeleşte de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureştilor” – în antologia Steampunk: A doua revoluţie, editată de Adrian Crăciun, Millennium Books, Satu Mare, 2011

Premiul Galileo 2012 pentru cea mai bună antologie (conţinînd proză de autori români şi apărută în România în 2010-2011):

Adrian Crăciun (editor) – Steampunk: A doua revoluţie – Millennium Books, Satu Mare, 2011.

Premiul Galileo 2012 pentru întreaga activitate:

Liviu Radu, pentru poveştile extraordinare pe care ni le-a dăruit şi continuă să ni le dăruiască.

  Îi admir pe aceşti oameni dedicaţi care scriu vise frumoase pe hârtie şi pixeli. Mai mult de atât, în zborul lor către lumi nebănuite, ei îşi întind mereu braţele, ajutând tot mai mulţi pământeni talentaţi să urce la bordul navei lor.

Michael Haulică şi Horia Nicola Ursu (redactori-şefi Galileo), Marian Truţă (redactor-şef Nautilus), Simona Şerbănescu (redactor-şef Gazeta SF) şi mult apreciatul scriitor Liviu Radu, ne-au vorbit despre ce înseamnă să fii redactor la o revistă SF, despre aşteptări şi neîmpliniri, critici sau cât de greu/uşor e să publici pe piaţa anglo-saxonă. Cuvintele au plutit într-o atmosferă lejeră, unde seriozitatea s-a împletit cu umorul, trecutul cu prezentul şi mai ales viitorul.

Oliviu Crâznic (autor al romanului “La sfârşit a mai rămas coşmarul”), Raluca Băceanu (autoare “Călătorie prin mintea unei adolescente”) şi Cătălina Fometici ne-au împărtăşit din experienţa debutului lor, cu obstacolele şi împlinirile pe care le presupun primii paşi, dar şi menţinerea în top.

Raluca, Oliviu şi Cătălina, în atmosfera misterioasă de la eXtra Old Piano Cafe

Trebuie să îi mulţumesc şi pe calea asta Simonei, care m-a impulsionat să îmi scot visele din sertar şi să le materializez în Gazeta SF; la fel şi domnului Michael Haulică şi lui Oliviu pentru încurajări şi susţinere. :)

Sunteţi aşteptaţi şi anul care vine la Final Frontier ‘reloaded’ :) Până atunci, o doză de irealitate nu strică!

Final Frontier - o aventură în lumea fantasy, SF& gothică

Sâmbătă, 17 martie, începând cu ora 14:00, în cadrul târgului de carte Final Frontier, va avea loc o discuție cu tema “Gothicul în literatura română și universală”.

La eveniment vor participa: Ștefan Ghidoveanu, Florin Pîtea, Laura Sorin, Oliviu Crâznic (moderator).

De la poveştile cu lupi ale lui Maupassant şi Voiculescu la vampirii lui Eliade şi King, de la experimentele nebuneşti ale lui Frankenstein la cunoştinţele interzise din Necronomicon, de la istorisirile despre dragoste întunecată şi subjugare ale lui Teophile Gautier (Moarta îndrăgostită) şi Liviu Radu (Trudnică procurare a hranei…) la întâmplările cu fantome, iele, îngeri şi demoni… Scriitori şi totodată buni cunoscători ai literaturii fantastice, invitaţii şi moderatorul vor aduce pe tapet cărţi celebre ca şi capodopere uitate, mai vechi sau mai noi, din cultura română ca şi din cultura universală, prezentând publicului un gen literar valoros, viu, în care cititorii amatori de “orori, pasiuni şi mistere” vor găsi numeroase satisfacţii. Totul încheindu-se cu un anunţ-surpriză care îi va bucura, fără îndoială, atât pe fanii lui Bram Stoker sau H.P. Lovecraft, cât şi pe cei ai lui Stephen King sau Anne Rice

http://finalfrontier.ro/2012/03/09/gothicul-in-literatura-romana-%C8%99i-universala/

GAZETA SF nr 15

O scurtă trecere în revistă a nr. 15 din Gazetei SF http://fanzin.clubsf.ro/ în care am descoperit poveşti inedite şi autori care merită citiţi.

Fie că sunteţi fani SF sau fantasy/magic realism, aici vă veţi simţi ca acasă – o casă construită din fragmente strălucitoare de irealitate.

 Simona Şerbănescu ne reaminteşte că avem întotdeauna la îndemână o armă secretă cu ajutorul căreia putem lupta împotriva realităţii: literatura. Nimic mai adevărat. Gazeta ne invită să ne desprindem de cotidian şi să păşim pe tărâmuri unde magicul se împleteşte cu fantasticul şi fabulosul.

Interviul cu Florin Pîtea, realizat de Simona, ne pune la dispoziţie indicii preţioase despre ceea ce presupune cariera de scriitor SF şi genul cyperpunk pe care acesta îl abordează în romanele sale.

Oliviu Crâznic, deja  bine cunoscut pentru romanul gotic “Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”, ne vorbeşte despre două lecturi valoroase: “Gangland”de Florin Pîtea şi volumul I al seriei Drumul spre Vozia aparţinându-i lui Mihai-Andrei Aldea.

Alexandru Ioan Despina ne semnalează apariţia romanului “Navele pământului” de Orson Scott Card, celebrul autor de science-fiction.

Şi acum, poveştile :)

- În “Dincolo de umbre”, Cătălina Fometici ne farmecă din nou cu o delicată poveste în care moartea se agaţă de viaţă cu degete vineţii, de femeie. În acest univers al morţilor vii, fantoma iubirii îşi poartă paşii către Cetatea Leului Alb, încercând să-şi găsească drumul către prinţesa Bianca.

- Cu un titlu care ne trimite cu gândul la o poveste SF, "2049" surprinde o inedită călătorie iniţatică în fascinanta Indie. Marcel Gherman ne invită să medităm în sanctuarul pădurilor tropicale, ca mai apoi să ne amintească de imaginea dezolantă a oraşului. Eroul poveştii se află între două lumi, pe care le străbate în căutarea sinelui.

- În “Leacul”, Florentin-Ionuţ Haidamac ne spune cu umor trist şi isteţime povestea unui război. Suntem în anul 2050. Pământenii se confruntă cu un atac din partea unei alte specii. Protagonistul observă dezamăgit isteria creată în jurul evenimentului, condamnând printr-un interesant pamflet SF setea de putere şi manipulare a semenilor săi.

- O poveste de o mare sensibilitate, “Uscăţivul” de Raluca Băceanu, urmăreşte o întâlnire cu un bărbat misterios, în decorul iernii ce se aşează melancolic peste gânduri şi amintiri. O veste neaşteptată. O moarte şi în final o plimbare la fel de enigmatică.

- “Pentru lacrimile Liviei”, aparţinând Alexandrei Niculae, este o surpriză foarte plăcută. Suspans, moarte, sânge, iubire, tristeţe…toate acestea se regăsesc în povestea pe care ne-o spune fantoma văduvei vesele, în noaptea de Anul Nou. Un periplu de-a dreptul fascinant care îţi taie răsuflarea de la primul la ultimul cuvânt.

- Mircea Boboc lansează o ipoteză provocatoare: “Dacă Adam nu ar fi muşcat din măr…” O întoarcere la origini povestită parcă de prima femeie din lume. O rescriere a păcatului ce îmi aminteşte de blestemul pescarului Iona, condamnat să se nască pe sine la nesfârşit într-un univers în care existenţa şi-a pierdut semnificaţia.

- Aurelia Chircu continuă seria “Vremuri tainice” cu a cincea parte. Jed şi Jelena ne aşteaptă să mergem curioşi pe firul poveştii lor. Dinamism, nerv, dialog ce ne fură din realitate cu talentul unui magician.

- La categoria Mainstream, Victor Ovidiu Rusu ne spune o “Poveste”. Prin ochii micuţei Luciana, privim la o lume de basm în care suntem liberi să ne creăm proprile poveşti şi personaje. Fraze jucăuşe, întorsături neaşteptate, făpturi miraculoase – e o plăcere să ne lăsăm purtaţi de imaginaţie în acest univers ludic. 

VREM CRIZĂ!

Greu cu criza asta, dom’le! Întreg globul pare că duce în spate povara crizei economice. Îl dor şalele, dar continuă să se învârtă pe orbita (sau orbeala) Sfintei indolenţe şi să facă umbră soarelui degeaba (vorba vine). Care mai de care mai înspăimântaţi, stresaţi sau treziţi din somnul de refacere a neuronilor pierduţi în lupta cu inteligenţa, cetăţenii planetei se reorganizează în termeni de criză.

Şomerii se resemnează cu un zâmbet diafan la gândul că: “oricum nu mai făceam nimic pe criza asta...” Proaspeţii absolvenţi respinşi la interviuri ştiu cu certitudine că insuccesul lor se datorează aceluiaşi fenomen perfid: nu mai sunt bani de salarii. 

Mult prea demodatul Bau-Bau a pierdut şi el teren în faţa unui nou duşman: “dacă nu îţi bei lăpticul, vine criza si te ia, mamă !” Până şi adolescenţii emo au mai uitat de criza lor de personalitate în favoarea unui subiect mult mai “tăios”. Autorii sketchurilor nu mai sunt în criză de idei, pentru că acum au ce parodia. Nu se mai poartă jignirile cool din categoria “las-o pe aia, ca e crizată rău”, pentru a se evita aluziile de natură politico-economică.

 Poate doar prin vreun sătuc uitat până şi de primarul care îl administrează, oamenii pe chipurile cărora timpul a scris adevărate epopei ale trudei, nu iau seama de “cei 4 călăreţi ai apocalipsei economice”: Criza reală, Criza închipuită, Rezolvarea imaginară a probemei crizei şi Ameninţarea unei noi crize. Cei care au mai auzit câte ceva, nu ştiu cu ce se mănâncă. Pentru nea Mitică fieraru’ criza se rezumă la văcuţa care nu mai dă lapte, fântâna secată ori biata babă care suferă de reumatism. 

Când îi întrebi de criza economică, ei ridică senin din riduri si murmură un răspuns stângaci, amintind de un preşedinte de la care mai aşteaptă şi acum zile mai bune.

Deşi ne dăm de ceasul morţii, în noi ăştiălalţi tresaltă voluptatea dulce-amăruie a dezastrului. Nu am recunoaşte-o niciodată, dar avem nevoie de criză ca să ne pună sângele în mişcare, ca să trezească în noi simţul unei solidarităţi superficiale, dar amuzante. Ştim că nu vor veni vremuri mai bune, aşa că de ce să nu ne bucurăm de circul internaţional cu acrobaţii economice (fără plasă de susţinere) şi dresură de lei şi euro?

Scrisoare către polei

               Drag polei,

Nu ţi-am spus niciodată asta. Am încercat de multe ori să încropesc o mărturisire, dar de fiecare dată cuvintele parcă mi-au îngheţat. Frumos joc de cuvinte,nu?

Te cunosc demult, de pe vremea când ghetuţele mele lăsau urme liliputane în zăpadă şi construiam igluuri în miniatură cu alţi copii. Te întindeai leneş pe tot curprinsul aleii iar trecătorii pluteau lin pe luciul tău, ca nişte patinatori la proba de dans. Dar atunci încă nu te remarcasem…Eram încă neştiutoare şi sentimentele mele nu treceau mai departe de omul de zăpadă cu ochi nostimi din măsline.

Dar cu timpul….cu timpul am început să te zăresc. Mai întâi cu coada ochiului, cum privesc cei mici la pata de culoare din ceruri, crezând că l-au văzut pe Moş Crăciun. Apoi cu jumătate de ochi, cum se uită îndrăgostiţii unul la altul. Şi, într-un final, mi-ai acoperit câmpul vizual asemenea unei aripi de înger.

Nu conştientizam încă ce se întâmplă, eram confuză. Stăteam în faţa unei trăiri cu totul necunoscute până atunci. Mi-e atât de greu să o exprim, dar am să încerc, pentru că am ţinut prea mult în mine acest secret tulburător. Şi cred că a sosit vremea să las adevărul la iveală.

De fiecare dată când te vedeam îmi pierdeam echilibrul. Simţeam cum mă părăseşte orice putere şi cum picioarele mele se preschimbă în două trestii unduindu-se în bătaia vântului. Îmi pierdeam controlul şi un şuvoi de emoţii noi se instalau încet-încet în sufletul meu înfrigurat. Seninătatea din copilărie dispăruse şi aveam impresia că în stomacul meu zburdă nestingherit fluturi de toate culorile. Înainte recitam poezii din Eminescu în preajma ta, râdeam şi spuneam glume. Acum priveliştea ta sidefie şi nesfârşită îmi spulbera orice gând. Uneori aveam chiar impresia că mi-am uitat propria limbă. Sub puterea ta nebănuită, copilul din mine se prăbuşea, ca un om de zăpadă în pragul primăverii. Mă bâlbâiam, mă fâstâceam, parcă eram un clovn la circ. N-ai ştiut niciodată că mă făceai să mă simt aşa, nu?

Întâlnirile cu tine ajunseseră să semene cu scenele lacrimogene din unele filme. Tremuram din toate încheieturile, străbătută de un fior încătuşant. Inima îmi bătea cu forţa unui izvor ce-şi aruncă stropii sălbatici peste învelişul teluric. Prietenii mă tachinau şi le surprindeam zâmbetele ştrengare atunci când mă pierdeam cu firea. 

O dată emoţiile au fost într-atât de copleşitoare, încât trupul meu s-a desprins de pământ într-o clipă ruptă din eternitate şi am ajuns să plutesc şi eu, ca trecătorii de odinioară, pe întinderea ta nemărginită şi strălucitoare. În zborul meu orizontal, am simţit pe obraz mângâierea ta suavă care mi-a lăsat o amintire trandafirie. Atunci am înţeles…atunci am realizat în sfârşit că… te URĂSC.

Gheaţă blestemată! Mi-ai nenorocit iernile. Şi acum te-ai întors să-mi râzi în nas, nemernic străveziu şi sadic! În fiecare zi îmi faci viaţa un coşmar. Nu pot să fac doi paşi că mă tragi în jos după tine. Pentru că eşti singur, singur şi ţâfnos şi vrei pe cineva să-i faci viaţa amară, ca a ta. De ce mă urăşti? Ce ţi-am făcut? Îţi place să mă umileşti. Eşti un monstru crud care atacă fără să dea de ştire. Sper să te topeşti în iad, în cazanul cu vară eternă!

Cu drag,

Teodora. 

Gânduri de iarnă

      Buzele îmi îngheţaseră şi odată cu ele cuvintele pline de ciudă care îmi atârnau acum de colţul gurii ca nişte ţurţuri.  Când am ajuns acasă, s-au topit. Am observat că se preschimbaseră  într-un pârâu de iubire şi-mi picurau pe bărbie cu nonşalanţă.

*  *  *

Un căţel umbla cu covrigi în coadă ca să-şi imagineze mai uşor că e din nou vară. Treaba a mers un timp, până când doi copii i-au furat covrigii îngheţaţi  ca să se joace de-a Crăiasa Zăpezii cu multe brăţări.

*  *  *

Într-o iarnă, un bărbat sărac a vrut să doneze sânge, dar  a fost refuzat pe motiv că de fapt are bani şi se dă amărât. Din cauza gerului, sângele îi devenise albastru.

Feminin

braţele ei se întind pe două continente

sub degetele ei se alintă vârfuri de brazi şi cai sălbatici

uneori unghia ei sidefie sapă morminte

în golfuri cu nume uitate

unde oasele zeiţelor îşi dansează moartea

cu genele mângâie norii şi străpunge curcubeul

în pletele ei se poartă războaie şi se zidesc epoci

din trupul ei se înalţă zmee

pentru îngeri

pe coapsele ei parfumate sunt scrise

numele tuturor femeilor

şi câteva nume de flori

sânii ei tresar la atingerea timpului

cu buzele sărută luna de două ori înainte de culcare

iar umerii ei nasc noi constelaţii

Nimic nu e mai frumos decât aceste braţe

îmbrăţişând universul când nimeni nu se uită

şi tălpile ce străbat carnea bărbaţilor osteniţi

de-a lungul a mii de ani lumină…

ea nu plânge niciodată

de teama unui potop

ea se crede Dumnezeu

şi nu poartă şosete iarna

ea e alfa pentru că îi place litera A de la adam

ea e iubire, ură, formă şi lumină.

Acest text a fost conceput de îngeri sub titlul Femeia ideală

însă din greşeală atotputernicul i-a dat delete

înainte să fie pus în practică.

 a painting by one of my favorite painters, Jim Warren