Lavinia a deschis fereastra și dintr-o dată, toate amintirile cu ei doi i-au năvălit în cameră. Unele s-au ascuns în sertare. Altele, mai curajoase, s-au apucat să danseze printre cărțile de pe noptieră. Câteva s-au așezat, sfioase, pe pat. O pală de vânt le-a răsfirat de-a lungul cutelor desenate în cearșaf de trupul ei. A oftat și a încercat să le gonească, dar amintirile nu s-au clintit din loc. Rând pe rând, s-au strâns în jurul ei. S-au cocoțat unele peste altele, până când cea mai îndrăzneață i-a ajuns în dreptul inimii. Dintr-un singur salt, i s-a aruncat în adâncurile sufletului.
Atunci, i s-a părut că îl vede. La început o umbră, apoi un băiat zâmbind pe o bancă în parc. Purta un tricou alb și pantaloni scurți, verzi. Băiatul s-a ridicat și i-a făcut cu mâna. Lavinia s-a dus în întâmpinarea lui. Mergând, a observat că purta o rochiță bleu care îi trecea puțin de genunchi. S-au plimbat ore în șir emoționați, vorbind despre cărți, muzică, filme și coincidențe.
- De ce nu mai miroși a nimic? l-a întrebat ea privind la chipul lui senin, scăldat de razele sfârșitului de vară.
- Mi-ai uitat mirosul. A trecut mult timp de atunci.
- Ce naivi eram... Și cât ne iubeam.
- Mai ții minte unde s-a întâmplat? i s-a adresat el cu un glas nostalgic.
- Ce?
- Primul nostru sărut.
Cum să nu mai știe? L-a condus în fața salciei bătrâne de lângă rondul cu statui. Buzele lui i-au atins fruntea fantomatic, iar ea i-a mângâiat obrazul.
- Aici a fost...
El a încuviințat și s-au îmbrățișat strâns.
- Mi-a fost dor de tine, i-a șoptit ea. De ce nu-ți simt inima bătând?
- Pentru că nu sunt decât o amintire.
Când s-a desprins din îmbrățișarea aceea răvășitoare, era din nou în camera ei.
- Cine m-a pus să deschid fereastra...
Teodora Gheorghe
13 mai - Ziua Dorului
Pictură: Young Woman at a Window de Salvador Dalí
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.