vineri, 18 octombrie 2013

Camera mea secretă





Camera din vis unde intru ca să mă pierd de lume.

Camera mea cu amintiri şi uşi secrete, care miroase a nisip, naftalină şi scorţişoară.

Dacă mă uit pe fereastră, mă văd pe mine la vârsta de zece ani şi închid repede, de teamă să nu fiu chemată. Într-o odaie cu draperii roşii în loc de uşi, câteva siluete fumurii valsează. Le privesc pe furiş. De la etaj se aude un pick-up vechi:

“Bine ai venit, Teodora… bine ai venit în Sala fantomelor. Aici servim picături de viaţă în ceşti de porţelan şi nu purtăm nume. Vino, ţi-am păstrat un loc pe fotoliul de lângă fereastră.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu