În drum spre staţia de
metrou, mi-a atras atenţia o voce din spatele meu. Era a unui lucrător pentru
salubrizare care descărca “marfa”. Era o voce caldă şi elegantă, care parcă
valsa în scurta sa călătorie spre interlocutorul ei.
M-a surprins că o auzeam
într-un loc mai puţin prietenos şi nu într-un teatru, spre exemplu. M-am gândit
că poate în alte circumstanţe, omul ar fi fost un poet desăvârşit sau un
cântăreţ la flaut.
Poate că acel glas ştia
deja un adevăr pe care posesorul lui nu l-ar fi putut bănui vreodată, o poveste
despre un băiat sărac şi sensibil care privea pe cer şi nu vedea nori
obişnuiţi, ci figurine albe, pufoase, în formă de elefanţi şi păsări.
Timpul a
trecut şi băiatul s-a prefăcut într-un bărbat care şi-a îngropat imaginaţia în
straturi rugoase de realitate. Nu a făcut prea multă şcoală şi s-a angajat pe
unde a găsit, ca să câştige un ban. N-a bănuit niciodată că într-o zi, o fată
cu ochelari va trece pe lângă el şi se va opri pentru câteva clipe să îl
asculte, fermecată de blândeţea vocii lui, lângă un maldăr de lucruri de care
alţii s-au grăbit să se descotorosească.
V-aţi întrebat vreodată ce
aţi fi devenit dacă v-aţi fi aflat în alt loc, printre alţi oameni, pe alte
ondulări ale timpului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.