Camera din vis unde intru
ca să mă pierd de lume.
Camera mea cu amintiri şi
uşi secrete, care miroase a nisip, naftalină şi scorţişoară.
Dacă mă uit pe fereastră, mă văd pe mine la
vârsta de zece ani şi închid repede, de teamă să nu fiu chemată. Într-o odaie
cu draperii roşii în loc de uşi, câteva siluete fumurii valsează. Le privesc pe
furiş. De la etaj se aude un pick-up vechi:
“Bine ai venit, Teodora…
bine ai venit în Sala fantomelor. Aici servim picături de viaţă în ceşti de
porţelan şi nu purtăm nume. Vino, ţi-am păstrat un loc pe fotoliul de lângă
fereastră.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.