Namaste! Bine aţi venit în Nepal!

Exotic. Amuzant. Spiritual. În trei cuvinte (mult prea modeste de altfel), „Namaste. Un roman de aventuri spirituale în Nepal”, a doua carte din trilogie, semnată de acelaşi Sega nomad şi nonconformist care ne-a încântat cu istorisirile sale din minunatul tărâm al Indiei.

Tânărul pelerin modern nu şi-a terminat călătoria iniţiatică, deşi a petrecut câteva luni bune în ashramul lui Osho. Acum îşi doreşte să păşească pe urmele lui Buddha, în locul naşterii sale, pornind către Nepal. Drumul său este presărat cu aventuri inedite, care mai de care mai prietene cu „Doamna Moarte” şi „Doamna Unde naiba am nimerit?”

Cu bune şi cu rele, Nepal-ul se dovedeşte un tablou pictat în nuanţe contradictorii. Paradisul ascunde şi crâmpeie de purgatoriu, unde se conturează o lume dominată de comerţ şi sărăcie. Aşteptările nu confirmă mereu realitatea, însă orice experienţă aduce cu sine un deznodământ fericit. Pentru că Sega se enervează, urlă,  gustă din dezamăgire, apoi inspiră, expiră (ca în yoga) şi extrage învăţăminte.

Fraţii Devkota, maeştrii ai manipulării cu zâmbetul negustoresc cusut pe buze, îl conving să accepte o ofertă de neuitat; trekking, rafting, elefanţi, spectacol tradiţional, bird watching – ingredientele distracţiei arată promiţător, numai că produsul final e o maşinărie defectă vopsită în culorile curcubeului. Sega plăteşte mai mult decât ar trebui pentru mini-sejurul în care australianul Paul cade în râul Trisuli şi ceilalţi aproape că dărâmă barca, un elefant este rănit de o ţepuşă, dansurile tradiţionale în care protagoniştii se bat cu ciomege sunt întrerupte de un incendiu,  bird watching-ul e anulat şi zeci de copii le ies în cale străinilor cerşind. 

Următoarea oprire: Un curs de Vipassana de zece zile, inspirat de Yoko, iubita îndepărtată, suspendată într-o altă eră – un ecou permanent al timpului petrecut în India. Decizia de a se dedica exclusiv meditaţiei într-o tăcere mormântală pare iniţial cea mai bună soluţie pentru relaxare şi regăsire, însă curând Sega realizează că situaţia îl depăşeşte. Trupul oboseşte şi mintea îi zboară hai hui. Tehnica narativă la care apelează aici autorul îmi aminteşte de stream of consciousness -ul (fluxul conştiinţei) lui James Joyce: gândurile se înlănţuie mai mult sau mai puţin logic, amintirea se îmbină cu imaginaţia şi absurdul într-o manieră imprevizibilă şi hilară. 1, 2, 3... din ritmul respiraţiei lui Sega se desprind impercetibil relatările mini-excursiei de coşmar pe care naratorul a descris-o doar fugar în paginile precedente.  Revenirea la prezent se petrece la fel de subtil.

Călătoria iniţiatică atinge punctul culminant când Sega vizitează locurile unde s-a născut şi a crescut Gautama Buddha. Drumul său este descris în paralel cu legenda prinţului Siddhartha care s-a iluminat, după ce a descoperit impermanenţa lucrurilor. Sega însuşi devine Segghartha, detaşându-se de vechiul eu şi împrumutându-se total poveştii. Întâlnirea cu „Monstrul din Lumbini” îi deschide ochii în privinţa adevăratei frumuseţi umane, dar şi a altor adevăruri sacre, ascunse în cutele vieţii.

Sega (Octavian Segărceanu pe numele său real) nu este adeptul unui anumit stil literar. Navighează în trecut, sare în viitor, se dedublează, redă fragmente de ficţiune apoi se întoarce la realitate; induce în eroare, dispare printre rânduri. Este când spiritual şi meditatv, când tranşant şi prozaic. Aceste oscilări rimează cu transformările interioare prin care trece protagonistul, în sufletul căruia se dau lupte incredibile pentru o revelaţie. În cartea lui Sega nu există linie de dialog. Propoziţiile se succed ca piesele unui joc domino răsturnate una peste alta.

Dacă vă doriţi un sejur de vis, mustind a spiritualitate, tocmai în sudul Asiei, dar nu dispuneţi de resurse materiale, atunci “Namaste. Un roman de aventuri spirituale în Nepal” este biletul dumneavoastră. Apărut la editura Humanitas, este un roman de care m-am desprins cu greu. După ce am făcut-o în cele din urmă, m-am simţit mai uşoară – doar am meditat şi eu împreună cu Sega la cursurile de Vipassana.