Faust - sau cum am rezistat eroic la cinema

Ieri am fost la Cinema Union să văd Faust, în regia lui Aleksandr Sokurov. Filmul rulează în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Am fost avertizată dinainte că nu e tocmai un Faust “ca la carte” şi eram pregătită pentru ceva diferit. Numai că originalitatea lui Sokurov a cântărit mai greu decât trebuia în balanţa gusturilor mele cinematografice. Un fel de “mult zgomot pentru nimic”, sau mai bine zis “mult sânge pentru  o miză prea mică”.

Filmul a fost distins cu Leul de Aur la Veneţia, deci cuiva a plăcut sigur. Pe cineva a impresionat poate până la lacrimi alegoria bizară a regizorului rus. Nu şi pe mine. Dar, cum bine spunea cineva, de gustibus non est disputandum.

 Până una alta că invit să citiţi cronica filmului, pe Semnebune.ro:

Nu vă aşteptaţi să vedeţi o ecranizare cuminte după celebra operă a lui Goethe. Nici măcar după „Doctor Faustus” de Thomas Mann, deşi regizorul Alexander Sokurov îşi propune un mix pseudo-medieval cu accente moderne între cele două poveşti. Rezultatul nu este unul chiar strălucit (în ciuda jocului de lumini care străbate filmul).

Continuarea aici:

http://semnebune.ro/2013/faust-pentru-cei-puternici/#axzz2j62Cxd6L