miercuri, 16 octombrie 2013

O noapte de neuitat - o carte în care merită să te scufunzi!


Cu toţii cunoaştem povestea Titanicului, nava somptuoasă care şi-a găsit sfârşitul în adâncurile oceanului Atlantic după ce s-a lovit fatidic de un gheţar. Mulţi dintre noi (inclusiv subsemnata) au vărsat lacrimi de culoarea mării urmărind celebra scenă din filmul lui James Cameron, în care Jack şi Rose se despart pentru totdeauna, primul luând calea abisurilor.


Scriitorul american Walter Lord şi-a dedicat mai bine de jumătate din viaţă obsesiei pentru această dramă de proporţii. Şi cum himerele oamenilor geniali îşi găsesc adesea finalitatea într-o creaţie impresionantă, Lord a izbutit să scrie poate cea mai frumoasă mărturie a morţii unei nave.

„O noapte de neuitat”, apărută la editura Corint, este cartea care l-a consacrat şi unde putem privi faptele chiar prin ochii supravieţuitorilor. Deşi autorul culege amintiri din spusele acestora, preferă să înfăţişeze totul într-o manieră obiectivă, la persoana a treia. Dialogul poartă amprenta autenticităţii, replicile personajelor fiind desprinse chiar de pe buzele celor care au văzut lumina zilei de 15 aprilie 1912. 

Prefaţa de Alfred Neagu, dar şi introducerea cu un trist iz aniversar aparţinându-i lui Nathaniel Philbrick sunt de mare efect. Mai rar se întâmplă să plonjezi în lectură încă de la primele pagini, înainte ca acţiunea propriu-zisă a romanului să-şi croiască drum către tine. Cei doi reuşesc să incite curiozitatea cititorilor, explicând cu sensibilitate – de parcă ei înşişi s-ar fi aflat cândva la bordul vaporului supranumit “The ship of dreams” – ce anume individualizează tragedia Titanicului şi o ridică pe piedestalul suferinţei, deasupra altor nave faimoase scufundate.


După ce lecturaţi prefaţa, pregătiţi-vă să vă îmbarcaţi într-o călătorie ameţitoare în trecutul înspumat al prăbuşirii unui vis, dar şi al erei glorioase a aristocraţiei engleze. S-ar putea să aveţi nevoie de câteva colace de salvare oferite de DEX, pentru cuvinte ca gruie, teugă, fochist sau babord. Walter Lord este exact şi lucid (include chiar şi o schemă explicativă a navei), dar ştie cum să impresioneze. În spatele detaliilor tehnice ce ne stânjenesc pe alocuri, se ascunde o eleganţă izvorâtă din emoţia participării sufleteşti la un eveniment marcant în istoria secolulului XX. Lord descrie ultimele ore din existenţa damnată a Titanicului cu delicateţe literară, onorând măreţia construcţiei care avea să devină o umbră pe fundul oceanului:

“... o lumină orbitoare despică cerul nopţii: prima rachetă de avertizare pornise spre stele, de pe puntea de la tribord. Urcă drept în sus, tot mai sus, mult deasupra dantelăriei de straiuri şi otgoane”.

Scriitorul atrage atenţia asupra nedreptăţilor muşamalizate survenite atât în timpul tragediei, dar şi ulterior, oferind cifre alarmante. Acestea ne vorbesc despre discriminarea pasagerilor de clasa a treia, lăsaţi în urmă şi împiedicaţi să urce în bărcile de salvare. Cele mai de seamă ziare ale vremii au surprins cu precădere aspecte din experienţele persoanelor de vază din societatea britanică, şi nu confesiuni ale imigranţilor săraci sau informaţii îngrijorătoare despre erorile majore ce au condus la dispariţia celebrei nave. Manipularea presei a împrăştiat într-o oarecare măsură întrebările maselor uimite. Totuşi, soarta Titanicului a schimbat felul în care au fost trataţi pasagerii de clasa a treia în următoarele decenii şi a influenţat întărirea măsurilor de siguranţă pe nave.


Cartea se încheie tulburător, cu lista tuturor pasagerilor de pe RMS Titanic, atât cei care s-au salvat, cât şi cei mai puţin norocoşi. Vă invit, aşadar, să descoperiţi capodopera lui Walter Lord, căpătând o imagine mai limpede, dar şi mai vie a catastrofei maritime. 

Sursa text:

http://semnebune.ro/
Surse fotografii:
http://www.crushable.com
http://www.grupulcorint.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu