Exuvii - un amalgam de vise (și visuri) aproape frumos, dar prea puțin închegat

 ⭐⭐( 2,5/5)

Aș fi vrut să îmi placă mai mult „Exuviile” Simonei Popescu, să nu mă opresc din citit, mai ales că autoarea are niște jocuri de cuvinte și unele imagini suprarealiste superbe, în ton cu preferințele mele. Avem de-a face cu o proză poetică cu parfum autobiografic, un periplu neobișnuit printre amintiri din copilărie, dar și în viitoruri și trecuturi posibile, un joc de-a v-ați ascunselea cu propriile identități volatile.

Cu toate astea, stilul în care este scrisă cartea este tare obositor... Enumerațiile în exces m-au făcut să respir greu, ca o babă Dochia dornică să-și arunce cojoacele de sensuri alambicate și să se bucure din nou de simplitatea unor veșminte subțiri. Am ajuns să-mi caut centrul într-un punct de fugă imaginar din acest peisaj literar zbuciumat.

De la un anumit punct încolo abundența de înșirări frenetice de cuvinte face anevoioasă navigarea acestei cărți. Parcă și-ar fi dorit să epateze prin elitism și cultură generală Simona Popescu. Nu că nu ar poseda o inteligență vie, cu adâncimi nebănuite și un condei care învârte frazele și cuvintele cu îndemânarea unui prestidigitator. Însă pe cititorul de ficțiune îl ademenești mai curând prin emoție decât prin jonglerii semnatice și filozofice.

„Ieșirile violente” alternând cu delicatețurile lirice nu mi-au priit nici ele. M-am simțit pe alocuri de parcă cineva mi-ar ars o scatoalcă apoi imediat m-a scuturat amical și m-a bătut pe umăr arătându-mi în câte nuanțe e pictat cerul de vară. În cazul de față autoarea ne „delectează” (unora le-o plăcea, nu zic nu) cu scene de păruială și mențiunea repetată a plăcerii masochiste a micuței Simona de a suferi în diferite feluri (zgârieturi, bumbăceli din partea altor copii, etc), cuvinte vulgare folosite gratuit și des la adresa unor copii aka prieteni din copilărie, aproape caricaturizați într-o manieră monstroasă. Nu, mulțumesc. Rămân la viziunea mea semi-idilică asupra copilăriei. 🙂

„Exuvii” mi-a dat senzația de „Offf, ar fi putut fi o carte atât de reușită DACĂ...” Însă nu am fost co-autor, doar co-cititor și ce las aici, în acest spațiu virtual, este o simplă părere personală.