Cianură pentru un surâs - o lectură... criminală

 Excelent roman polițist! Cel mai bun citit până acum. Rodica Ojog-Brașoveanu o întrece pe Agatha Christie și asta pentru că îi place să se joace și e mult mai nuanțată; șerpuiește, ca și "inocenta" Melania, un soi de alter-ego secret al ei. 🙂 Nu se grăbește, își savurează povestea, îi știe deja finalul, dar jonglează cu posibilitățile. Uneori își invită câte un personaj să zăbovească nostalgic asupra unor amintiri desuete - ador acele pasaje, e multă sensibilitate, mult rafinament psihologic în ele.

Este magistral construită cartea asta și se remarcă nu doar prin inteligența detectivistică a autoarei, dar și printr-un savuros umor negru și atenția ascuțită acordată micilor detalii care alcătuiesc tabloul unui om. "Cianură pentru un surâs" nu este doar un thriller polițist, este și o dramă psihologică de excepție. Cunoaștem tipologii foarte diferite de indivizi și le pătrundem în gânduri - un alt atu al scriiturii doamnei Ojog-Brașoveanu, care îi oferă martorului ei preferat, Cititorul, posibile indicii sub forma monologului interior al suspecților. Le aflăm temerile, nesiguranțele, invidia, ura, speranța...

M-a emoționat fiecare suspect în parte la un moment dat (mai puțin Melania care e înfiorător de perversă aka șireată :)) ). Un boem introvertit, un bătrân obsedat de greșelile și pedepsirea celorlați, un destrăbălat sarcastic, o domnișoară bătrână cu mania curățeniei si cu speranța (deșartă) a măritișului.

Maiorul Cristescu, cel care anchetează crimele, este alt personaj fascinant. Citește oamenii ca prin sticlă și la final deconspiră criminalul - l-am avut pe listă, dar nu a stat mult acolo și prin urmare am fost surprinsă.

Am apreciat că aproape fiecare personaj rămâne cu un secret asupra căruia autoarea trage cortina, ca și când le-ar oferi acestora propria viață, propria intimitate.

„Păpușa de porțelan” - un suflet ciobit și o călătorie spre maturitate...

 Cartea asta m-a emoționat până în străfundurile sufletului... cam cum a făcut-o și filmul „Stand By Me”, și a intrat în topul preferatelor mele. Mi-a atins un punct nevralgic („pierderea” copilăriei sub povara maturității) și chiar am vărsat câteva lacrimi către final, ceea ce foarte rar mi se întâmplă cu o carte. Un coming-of-age straniu și extrem de sensibil cum nu am mai citit până acum, poate cu excepția superbului „Vin de păpădie” de Ray Bradbury.

Am ezitat înainte să o cumpăr (și nu doar pentru că bugetul mi-e subțire), temându-mă că o s-o dea în chestii penibile de tipul „Chucky”. Nici gând!! În ciuda elementului de supranatural (ambiguu și el într-o oarecare măsură), „Păpușa de porțelan” de Holly Black își păstrează până la ultima pagină grația, inocența și sensibilitatea cu parfum de copilărie pârguită, peste care se lasă catifeaua grea a următoarei vârste.

Mi-a dat fiori pe ici, pe colo, suspansul este excelent țesut de-a lungul peripețiilor, iar către final am citit în slow-motion, cu sufletul la gură, abia respirând.

Îmi găsesc cu greu cuvintele ca să vorbesc despre cartea asta... aproape că nu pot, nu îndrăznesc... de parcă i-aș spulbera farmecul. Deocamdată voi mi spune doar atât – dacă visați la o aventură inițiatică și misterioasă ai cărei protagoniști sunt trei copii de 12 ani cărora încă le mai place să se joace cu figurine și care se îmbarcă într-o ultimă „misiune” (de a salva sufletul unei fetițe ucise și transformate într-o păpușă de porțelan), atunci ar putea fi o carte pentru voi.

⭐⭐⭐⭐⭐(5 steluțe pe Goodreads)

Trei cărţi pline de mister... pe care nu le voi uita curând

Ador misterul, mai ales în cărţi şi în filme. Mă atrage cu atât mai mult când are nuanțe de fabulos. Ador lucrurile care nu mi se relevă decât după ce mă invită să le desluşesc enigma. Iată trei dintre cărţile mele preferate în care atmosfera de mister m-a furat în alte lumi (am revenit cu greu înapoi în realitate): 

Misterul cărților de joc de Jostein Gaarder 

Este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată și pe care o voi reciti, cu siguranță. Nu credeam să se mai apropie un alt autor atât de profund de genialitatea cu parfum matematico-filozofic a lui Lewis Carroll. O călătorie a unui tată alături de fiul său în căutarea mamei. O cărticică scrisă cu litere minuscule, ascunsă într-o brioșă. Un suc purupuriu care cuprinde toate aromele din lume. 53 de cărți de joc aduse la viață de fantezia unui om. O poveste într-o poveste într-o poveste într-o poveste...

Fata cu picioare de sticlă de Ali Shaw

O carte fermecătoare, care mă va bântui mult timp de acum încolo... o carte despre nuanțele gri-bleu ale singurătății și voalul iubirilor imposibile ce se înfășoară subtil, cu talentul unui dansator, pe trupul unui timp în afara timpului, într-un ținut friguros și ostil și totuși, paradoxal, înțesat de magie. O sensibilitate rară se ridică din fiecare pagină a romanului. Descrierile, de un lirism delicat, te invită într-o lume de basm pentru adulți unde tristețea este atât de frumoasă, încât se confundă cu fericirea.

Un tânăr obsedat de fotografie, o fată cu picioare de sticlă și un bărbat care crește tauri cu aripi de fluture - sunt câteva dintre personajele magistral conturate de Ali Shaw.

Umbra de Yaël Hassan şi Rachel Hausfater

Rareori îmi dau lacrimile citind o carte. La filme plâng des; imaginea, muzica stârnesc emoții mult mai ușor. Când mi se întâmplă asta cu o carte e ceva aparte. „Umbra” e scrisă pentru adolescenți, însă poate la fel de bine să se adreseze adulților. O poveste de o sensibilitate diafană, o bijuterie literară cu ecou într-o perioadă sumbră a umanității. Un băiat de 15 ani începe să vadă umbra unei fete. Aceasta pare să îl urmărească, încercând să-i transmită un mesaj. Intrigat de misterul acestei apariții, Tom începe să investigheze. Ce va descoperi nu zic.