Unii oameni îţi par atât de cunoscuţi, încât ai impresia că
ai petrecut în compania lor sute de vieţi. Te uiţi în ochii lor şi te vezi
încrustat în irisul lor, ca un basorelief imitând viaţa din forme imprecise. Ai
vrea să le strecori un bilet pe sub uşă în timp ce dorm şi acolo să le
mărturiseşti secretul tău, al vostru. Dar ei nu te văd. Sunt prea preocupaţi să
citească ziarul şi să admire vitrinele.
Când în sfârşit te zăresc cu coada ochiului, îţi zâmbesc
laconic şi-ţi adresează o întrebare din vârful genelor: Noi ne-am mai întâlnit
vreodată?
“Da, ne-am născut din acelaşi fragment de lumină şi am
călătorit mii de vieţi împreună. Am trăit în peşteri, am învăţat secretul
focului, am fost negustori, soţi, fraţi, surori; am populat Franţa, Grecia,
Egipt, India; am urcat pe cele mai înalte creste, am căzut, ne-am înălţat; am
învăţat să iubim, să ne urâm, să dorim, să pictăm, să facem calcule, să dăm naştere,
sa construim oraşe, să dărâmăm imperii. Când credeam că ne-am uitat, ne-am
regăsit la un colţ de stradă prin Anglia secolului XII. Erai un tânăr care
cerşea pe marginea unui drum. Ți-am
picurat o monedă în palma prăfuită şi atunci ţi-am văzut sclipirea din ochii
albaştri, ca doi nasturi decupaţi dintr-o fâşie de cer senin. Mă recunoşteai,
deşi nu mă văzuseşi niciodată. Au urmat şi alte vieţi în care nu s-au întâlnit
decât umbrele noastre pe câte un trotuar.”
Asta i-ai răspunde străinului care crede că v-aţi mai
cunoscut cândva. Dar nu poţi. E prea... teatral. În schimb îi zâmbeşti tâmp şi
îi spui că ai o figură comună. Într-o zi o să vină din nou timpul vostru, dar
până atunci trebuie să păstrezi secretul și să-ți bei liniștită cafeaua.
Un superb short film despre o dragoste la prima vedere....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.