vineri, 6 martie 2015

Poem: Ceasul şi fata care aşteaptă

Pe plajă e plin de ceasuri
răsar din nisip cu feţe curioase
veşnic întoarse spre locul unde apune soarele.
Iau unul, îl scutur de scoici şi-l pun la ureche:
tic tac? întreb
Ceasul îmi răspunde cu o voce tulbure:
Mă bucur că eşti aici, eu sunt băiatul-sirenă,
locuiesc în adâncul mării
de când aşteptam o fată ca tine...
Nu ştiam că există băieţi-sirenă, murmur eu,
dar cum o să te recunosc?
Mergi pe dig până la stânca în formă de cap de pisică
aruncă-te de pe ea şi vei aluneca în braţele mele solzoase.
Mi-e puţin frică, nici nu-ţi cunosc numele.
Chronos, s-a auzit un şuierat dintre limbile ceasului;
nu sunt prea popular în rândul muritorilor
poate pentru că nu le îngădui să o ducă mai mult decât mine
deh, metehnele zeilor
dar tu îmi placi, ai o tăcere dantelată
în care îţi ascunzi faldurile tristeţii
ştii să iubeşti cu pleoapele, închizând în ele
lucruri tainice, neobservate de alţii
şi îmi mai place cum te temi de umbre
dar le laşi să stea la masă cu tine
şi le serveşti cu pâine şi ceai.
Totuşi, dacă mă răpeşti?
Chronos s-a auzit stins, ca dintr-un gramofon defect:
Dragostea mea pentru tine e mai mare decât orice îndoială
am să te-aştept să-ţi aduni şi să-ţi scazi singurătăţile
până îţi dă ceva cu plus.
 Ceasul din palma mea s-a topit
parcă mă aflam în tabloul lui Dali.
În depărtare digul părea un majordom
care mă poftea într-o sală de bal
o sală scufundată.

sursa foto aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.