![]() |
source: wikimedia commons |
Mai mult mă îngrijora totuși soarta copacilor... știam că toți sunt sortiți aceluiași destin, dacă nu aveam să fac ceva în acest sens. Am vorbit cu un fel de mesageri ai naturii, sau zâne, nu mai țin minte exact. Erau și ei preocupați de ce se întâmpla. Am simțit că împreună puteam schimba ceva.
M-am trezit cu un sentiment de recunoștință pentru toți copacii pe care îi văd în jurul meu, pentru iubirea lor necondiționată și pentru frumusețea și sănătatea pe care ne-o dăruiesc în fiecare zi. Mi-e dor din nou să îmbrățișez un copac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.