joi, 21 februarie 2019

Seara poemelor de dragoste la Fabrica de poezie



13 februarie a fost zi cu noroc. M-am alăturat şi altor iubitori de versuri în cadrul unui eveniment cultural tare drăguţ. La Fabrica de poezie am sărbătorit iubirea citind poeme scrise de noi sau de alţii. Din ele s-au ridicat încet şi au călătorit spre sufletul nostru duhurile iubirilor vesele şi triste, melancolice sau jucăuşe. Aşa ca în prag de Valentine’s Day.  Fiecare a adus o nuanţă proprie, un fior, o emoţie ştiută, poate, doar de el sau de ea. Voci tinere şi voci consacrate, toate au contribuit la o seară dedicată sentimentului datorită căruia există poezie. Ce-ar mai fi făcut Eminescu fără tresăririle inimii? N-am mai fi avut nici „Luceafărul”, nici „Floarea albastră”.

Voi enumera doar câţiva dintre cei prezenţi miercuri, 13 februarie, în Club Fabrica: doamna Liliana Popa, jurnalist la BucureştiFM, Emanuel Pătrăşcioiu, poet (inclus în volumul de poezie contemporană „CarTe diem”) şi Alexandra Medaru, scriitoare şi critic literar, care a lecturat câteva poeme din volumul „Demoni şi demurgi” (ed. Eikon).

Cât despre mine, am ales să prezint povestea unei iubiri, una începută cu vis şi dorinţă şi sfârşită în dor şi freamăt. Uneori mă bucur că inima mea a cunoscut tumulturi pentru că aşa mi-a venit inspiraţia unor creaţii deosebite. Am selectat câteva poezii din volumul meu de debut „Moartea era un iepure şchiop” (ed. Karth), dar şi unele din viitorul meu volum de poezii. Cristina m-a acompaniat, dând tonul fiecărui capitol din istorioara iubirii. O talentată ilustratoare, are şi o pagină de Facebook, Zinzolina's Art, unde îi puteţi descoperi creaţiile.

Gazda evenimentului a fost Georgiana Mihăilă, bloggeriţă de succes, alias O pisică neagră. Cum i-a venit ideea Fabricii de poezie? Ne spune chiar ea pe blog:

În urmă cu ceva timp, mă tot gândeam să organizez un eveniment dedicat poeziei. De fapt, nu aș spune chiar „eveniment”, ci mai degrabă „întâlnire”. Voiam să ne strângem câțiva oameni ce scriu versuri și să povestim. Alături de alți oameni, eventual, care să ne fie public. După câteva participări sporadice pe la alte evenimente de acest tip, dar care îmi păreau prea rare, într-o seară obișnuită de joi, ce nu anunța absolut nimic ieșit din comun, am fost omul potrivit la locul potrivit. Mi-am discutat ideea, iar ea a început să prindă contur. Așa a luat ființă „primul volum” Fabrica de poezie, o întâlnire programată pe 15 ianuarie, odată cu ziua lui Eminescu, declarată și Ziua Culturii Naționale.

Georgiana pregăteşte câte un eveniment lunar marca Fabrica de poezie; unul tematic, ceea ce înfrumuseţează, cu siguranţă, peisajul liric de pe la noi.

joi, 31 ianuarie 2019

„Cină cu ficat şi inimă” - o carte cu... gust


Ce surpriză plăcută a fost să descopăr şi să citesc „Cină cu ficat şi inimă”, excelentul roman poliţist scris de Mihaela Apetrei. Deşi, ca să fiu sinceră, a îl încadra strict în categoria crime, thriller nu l-ar onora pe măsură, căci povestea gurmandului Murki are un gust aparte, de cireşe amare peste care ai presărat zahăr ars şi puţină miere - ca să induci în (o)eroare. Pentru această prăjitură literară s-au folosit straturi subtile, delicioase, de groază, umor negru şi chiar de suprarealism şi fabulos. S-a amestecat mult suspans şi s-a dres cu mister. 

Autoarea stăpâneşte perfect toate etapele ce conduc, într-un final, la desăvârşirea reţetei. Veţi crede, poate, că vorbesc despre o carte de bucate. Ȋntr-un fel aşa este, doar că ingredientele principale sunt... oamenii şi trăirile lor. Un fin psiholog, Mihaela Apetrei sfidează cu succes previzibilul şi îl ademeneşte pe cititor pe firul întâmplărilor, mergând cu măiestrie pe mai multe planuri, pătrunzând în mai multe minţi, deschizând şi închizând uşi fără să-i auzi paşii. Ȋţi dă impresia că joacă totul cu cărţile pe faţă, însă ascunde sub mânecă juveţi, popi, poate şi câteva dame şi, desigur, asul principal pe care îl aşază frumos pe masă, abia la final. 

Nu trebuie să vă placă neapărat romanele poliţiste pentru a savura această poveste inedită care îl are în prim-plan pe Murki, un personaj pe cât de fad în aparenţă, pe atât de înţesat de arome nebănuite ale fiinţei. Obez şi singuratic, de o inteligenţă sclipitoare, el invită la cină persoane necunoscute, culese cu grijă, asemenea unor mirodenii rare, de pe Facebook. Le pregăteşte cele mai sofisticate bucate. Şi aici n-o să mă pot abţine să nu dau două citate, cu riscul de a-mi face stomacul să ofteze:

„Se pregăti pentru micul dejun: cafea fierbinte, simplă, două ouă moi cu câte un saleu cu chimen înfipt în gălbenușul ca un fluid gros și o salată mică, din roșii cherry galbene, busuioc și brânză de capră. Ca desert, dulceață cu smochine și nuci verzi, într-un castronel minuscul de sticlă ieftină.” 
„Înghețata era o bezea subtilă din ouă de prigorie. Gustul, de la început ușor dulceag, îl parfumase cu Moët și îngroșase textura cu frișcă dulce, din smântână proaspătă, nefermentată, adunată la primul smântânit al laptelui. Cupele translucide și ușor verzui sclipeau în soarele crud de martie.

Partea proastă e că invitaţii lui încep să cam moară. Şi nu oricum, ci într-o manieră de-a dreptul bizară: organele li se usucă inexplicabil. Poliţiştii care se ocupă de caz, Marc şi Doina, se simt depăşiţi de situaţie, însă fac tot posibilul să descopere vinovatul. Doar că, dacă îmi permiteți un citat din Twin Peaks, „bufnițele nu sunt ce par a fi”. Marc are în jur de 45 de ani, e divorţat şi are uneori probleme cu furia. Doina e marcată şi la propriu şi la figurat de faptul că a fost atacată şi i s-a crestat unul din obraji, ceea ce i-a lăsat o urmă nedorit de inestetică. 

Ar mai fi multe de spus şi despre alte personaje, precum inocenta bătrână Sophie care îl vizitează pe Murki sau despre femeia misterioasă cu care mai corespondează gurmandul, însă vă las pe voi să le descoperiţi. Autoarea construieşte personaje vii, autentice, convingătoare, care ascund secrete uluitoare. Nimeni nu e tratat superficial, toţi sunt piese importante pe tabla de şah a poveştii, iar destinele lor se înlănţuie sau se intersectează pe măsură ce înaintezi pe coridoarele intrigii. 

 „Cină cu ficat şi inimă” , apărută la Editura Trei, nu vă va lăsa indiferenţi, oricare ar fi reacţia pe care o trezeşte în voi. Recunosc, nu am mai citit o carte poliţistă de prin adolescenţă şi mă bucur că am găsit-o pe aceasta. Am gustat-o din plin și mi-ar plăcea să văd într-o zi un film realizat după roman. 

vineri, 25 ianuarie 2019

„Demonii şi demiurgii” Alexandrei Medaru


Zilele acestea am lecturat volumul de poezie al Alexandrei Medaru „Demoni şi demiurgi”, apărut la editura Eikon. Voiam de ceva vreme să ajung la el. Titlul mă îmbia subtil de pe un raft, ca o baladă din vechime. 
     
Poeziile Alexandrei nu iartă. Ȋţi pătrund în carne, în oase şi în simţuri. Nu te poţi cuibări în ele comod, însă glasul lor te săgetează cu o forţă impresionantă. Ȋn universul claustrant ţesut de autoare, demonii şi demiurgii par a se ospăta la aceeaşi masă, adunând firimituri de suflet şi bând sânge care nu se transformă însă niciodată în vin sfânt. E otrăvitor, miroase a moarte şi a trădare. Aminteşte de două trupuri care au fremătat, cândva, în acelaşi ritm. 

Unde se termină geneza iubirii şi unde începe destrămarea ei? Zeii au obosit, apăsaţi de povara propriei creaţii, iar oamenii s-au preschimbat în „păpuşi ale destinului”. Sensurile şi-au ieşit din matcă pentru că nu mai are cine să răspundă întrebărilor. Din noianul de incertitudini marcate de revoltă şi de apatie totodată, răsună o întrebare înfricoşătoare: „Unde e Dumnezeu?/Nu în scrierile sacre, pentru minţi astupate/Unde e Dumnezeu?/Nu ştiu...”


Avem de-a face cu o radiografie a unor suflete ce-şi poartă rănile de-a lungul unei agonii existenţiale; ea începe într-un timp mitologic şi se întinde ostentativ pe duşumeaua rece a prezentului. Ameninţă cu eternitatea. Aşteaptă să vină el. Diavolul? Dumnezeu? Sau poate umbra celui iubit cândva: „Au trecut ani de când ai plecat/Şi încă  lâncezeşti în mine/Ca un stigmat în palmele sângerânde”.  Sufletul este „putrezit” şi totuşi durerea care sălăşluieşte în el este vie, urlă, bate cu pumnul în masa tăcerilor.

Poeziile Alexandrei Medaru îmbină inteligent cugetări filozofice, confesiuni strecurate fin prin sita cuvintelor şi referinţe mitologice. Trăirile din versurile ei au intensitatea unui dans pasional la finalul căruia cei doi rămân fără suflare...şi chiar fără suflet. 

„Din punct de vedere al teoriei literare, Demoni și demiurgi se încadrează, considerăm noi, în curentul expresionist – o reflexie poetică a picturilor lui E. Munch (Țipătul, Fecioara, Dragoste și durere), totodată continuare (târzie) a liricii filosofice a lui L. Blaga”, precizează scriitorul şi criticul literar Oliviu Crâznic în studiul său asupra volumului, apărut în revista culturală EgoPHobia nr. 52.

 Despre autoare


ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie) și critic literar. A absolvit Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice București. De asemenea, deține o diplomă de master în cadrul aceleiași facultăți obținută la catedra de „Geopolitică” (cu lucrarea Tibet – China, un conflict latent, 2012).
A debutat în 2013 cu textul „Păcatul” (în Revista de Povestiri), iar un an mai târziu a participat la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, cu textul „Contrabandă-n alb și negru”, distins cu Premiul al II-lea. Tot în 2014 a absolvit Atelierul SF&F organizat de Revista de povestiri și Bookblog, fiind membră fondatoare a grupului literar Secția 14 din care a făcut parte până în septembrie 2016. În 2015, nuvela dark fantasy „ReÎnnoirea” este publicată în revista Argos, nr. 10, și, ulterior, în antologia Eroi fără voie (Ed. Millennium Books).  În 2016, Alexandra Medaru a publicat proza scurtă „Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan” (Revista de suspans, nr. 25). Câteva luni mai târziu, se lansează și în critică literară, în paginile revistei culturale EgoPHobia, cu rubrica „Arena culturală: cartea și filmul” (cu articole despre autori precum Umberto Eco sau Truman Capote).  La sfârșitul aceluiași an, a susținut alături de Oliviu Crâznic prezentarea publică FANTASTICUL DE IMPACT: DE LA GHILGAMEȘ LA „URZEALA TRONURILOR.  În 2017, a publicat la începutul lunii februarie, povestea „Ființele nopții din urmă” (space frontier) în Cotidianul Național Puterea, iar în același an parte din articolele sale critice au fost preluate de Select News. De curând, conduce o nouă rubrică literară în revista culturală EgoPHobia, intitulată „Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra”. La Gaudeamus 2017 a lansat volumul liric „Demoni și demiurgi” (Editura EIKON). Blog personal: Taramuridenicaieri.ro.

Volumul de debut al Alexandrei Medaru poate fi găsit pe site-ul Editurii EIKON.


luni, 21 ianuarie 2019

Legenda copilei din lună


Copila din Lună aşteaptă sfioasă
O veste purtată pe-o rază albastră.
Ia cerul în braţe că tare-i e dor
De-un nor singuratic, de-un nor călător
Ce-n cale, demult, nechemat i-a ieşit
Iar ea, neîntinată, pe loc l-a îndrăgit.
Pe-o buză de noapte cei doi s-au iubit
O fată din lună şi-un mândru sortit
Vorbit-au de-o nuntă în Calea Lactee
Cu aştri de vază, ghirlande şi zmeie
Cu trenă din pulbere fină de stele,
Din lacrimi de îngeri ţesute mărgele,
Cu-alai de comete, nuntaşi meteori,
Veniţi din abisuri, o mie de sori,
Ca-ntreg universul pe loc să se-aprindă
Crăiasa şi norul în joc să se prindă
Şi-apoi dintr-un pântec rotund să răsară
Un mugur de viaţă cu chip de fecioară
S-o cheme Nalia şi-n părul ei brun
Să-adoarmă luceferi cu ochii de fum.
Şi dragoste vie să-şi jure mereu
Ea Una să-i fie, el – unicul zeu.



















Dar norul privea în zare pierdut
Cu păsări în suflet şi gândul tăcut.
Zărise o fată cu mult mai frumoasă
Cu buze de foc, de sorginte lumească.
Iar el a chemat-o cu glas de furtună
Cuprins de-o iubire cu totul nebună.
Domniţa-minune degrabă păşea
Şi tot mai plăpândă la trup se făcea,
Pe norul din ceruri ea nu-l auzea
În lumi neştiute şi reci se topea.
O, dulce himeră, încotro ai plecat?
A spus călătorul – şi-atunci a plouat.
Trei zile-nşirate pe-al timpului pas
Din norul pribeag niciun strop n-a rămas...

„Vai, dar ce soartă!” toţi aştrii au plâns
Şi-n jurul iubitului lunii s-au strâns.

Azi blânda copilă cu inima frântă
Cu glas de-ntuneric tristeţea îşi cântă.
Îi pare că cel ce mai ieri îi şoptea:
Eşti cea mai frumoasă, eşti numai a mea
O strigă din neguri, pe-o umbră de moarte
Şi-alaiul de nuntă răsună departe...

luni, 19 noiembrie 2018

Lansare ,,Centenarium String" la Gaudeamus - fantezia a coborât în realitate

Duminică, 18 noiembrie, s-a lansat la Gaudeamus antologia ,,Centenarium String" (editura Tornada). Este o antologie în care am onoarea să mă aflu și eu, mai precis una din povestioarele mele, „Domnul de la miezul nopții”, scrisă acum vreo 7 anișori și înscrisă, în toamna acestui an, la „școala” de SF românesc. 

Centenarium conține mai multe generații de autori români, de la regretații Mihail Grămescu și Liviu Radu, la tineri din noua generație. Lansarea i-a reunit, în fața noastră, pe Ana-Maria Negrilă, scriitoare și profesor și doctor în literatură medievală, cea care a selectat cu grijă textele (a avut și ajutoare de nădejde), pe Mihaela Muraru - Mândrea, inițiatoarea acestei antologii și pe Ionuț Bănuță, „fără de care antologia nu ar fi ajuns la această formă grafică”, după cum spune Ana-Maria Negrilă. Oliviu Craznic, cunoscut deja în rândul iubitorilor de literatură gotică, a propus texte, iar Cristina Ghidoveanu s-a ocupat de corectură, mărturisind cu modestie că a fost cel mai atent cititor al antologiei.

Cu ocazia asta am cunoscut oameni din universul literaturii SF și fantasy și am aflat lucruri inedite. M-a emoționat, spre exemplu, să aflu că regretatul Liviu Radu a trecut, cândva, printr-o mare cumpănă. Nici el nu a crezut că va ieși din nou la lumină, însă a făcut-o și încă victorios, fiind autorul a peste 20 de cărți. Imaginația, fantezia, călătoria gândurilor dincolo de voalul realității cotidiene i-au readus bucuria de a trăi. Într-un fel, m-am regăsit în povestea lui. L-am întâlnit o dată și i-am cerut un autograf, deși eu nu prea cer autografe de fel. Mi s-a părut un om blând și modest.
Nu voi uita cuvintele sale de la unul din evenimentele literare la care am participat în urmă cu câțiva ani: „Nu contează că nu placi decât unui procent de oameni, nu contează că 99% nu te plac sau te critică, tu scrie, crede în tine”. Cuvintele lui mi-au dat avânt și mi-au insuflat acea încredere în mine pe care nu reușisem încă să o prind de braț și să o invit la dans.

Un alt moment emoționat a fost cel în care a cuvântat doamna Alexandra Beatrice Kiseleff, diplomat universitar lingvist, ziarist și traducător - mama celui care a fost Mihail Grămescu, premiat la Moscova, Rusia (SocCon, 1989) și la Fayence, în Franța (EuroCon, 1990).

Pe Mihaela Muraru - Mândrea am descoperit-o cu ocazia antologiei și are niște poezii ...transcedentale. Atât de multe adevăruri subtile rostite în doar câteva versuri. Iată una din ele:

PRIMORDIALĂ

Curge într-un ochi gigantic,
lacrima de început,
Universul fantomatic zace
stins în transparență,
cade forma globulară
printr-un spațiu conceput
de gândirea infernală
a pătrunderii în esență.

În ceea ce privește celelalte scrieri, am deja câteva texte preferate din antologie, dar nu voi spune care. :)

„Antologia StrING cuprinde texte dintre cele mai diverse, de la fantastic la SF, datorate unor scriitori la fel de diverși. „Este un mesaj ce se trece din generație în generație, de la cei care au scris și publicat în anii ‘80 (Mihail Grămescu, Aurel Cărășel etc.), care au debutat în anii ‘90 (Cotizo Draia, Florin Pîtea, Costi Gurgu etc.) la cei care au început să scrie după 2000. Antologia cuprinde și o secțiune dedicată tinerilor scriitori, atât celor care își fac acum intrarea în lumea literară, cât și celor care au mai publicat, dar se află încă la început de drum. O secțiune de non-ficțiune vine să întregească imaginea acestei zone mai puțin vizitate de critica literară — SF-ul românesc.” ne spune Ana-Maria Negrilă.

Din păcate nu am apucat să smulg autografe și să fac mai multe poze, însă mă bucur că am fost prezentă.


CUPRINS:


GENERAȚIA StrING

MIHAIL GRĂMESCU
Cântecul libelungilor
LIVIU RADU
Trudnica procurare a hranei
IONUȚ BĂNUȚĂ
re-venirea (o poveste din lumile inelului)
AUREL CĂRĂȘEL
Aguirre, mânia zeilor
OVIDIU BUFNILĂ
Cruciada lui Moreaugarin
ROBERT DAVID
Turnurile Gemene
COSTI GURGU
Dincolo de Farul de la Capătul Lumii
COTIZO DRAIA
Artefactul
MIHAELA MURARU – MÂNDREA
Primordială / Desconcretizare
Împovărare / Excugetare
Am încercat cunoaşterea / Sub acest joc
Întrepătrundere / Dispăruţi concomitent
Moartea luminii
Resorbire
CLAUDIU MURGAN
Limbajul Apei
ANA-MARIA NEGRILĂ
Agentul galenic
FLORIN PÎTEA
LA LUMINA ROȘIATICĂ A LUNII
(o poveste din cartea cu scoarțe de argint, ferecate)
ADRIAN PREDA
Iosif
JEAN-LORIN STERIAN
Calea ispitei
OVIDIU VITAN
Cutremurare

GENERAȚIA URMĂTOARE

CRISTIAN GHICA
Anomalia
ALLEX TRUȘCĂ
Eu, cel din oglindă
TEODORA GHEORGHE
Domnul de la miezul nopții
ALEXANDRA MEDARU
Ființele nopții din urmă
RALUCA BĂCEANU
Ecaterinism
VALENTIN GORAN
Fata din adâncul mării
MARIA-LAURA ANTOHE
Costumul
VLĂDUȚ VLĂSCEANU
O punte între două lumi… Veneția
ANDRA IUȘCU
Divina ispită
CRISTINA GHIDOVEANU
Tuanaki

NON-FICȚIUNE

ȘTEFAN BOLEA
Vampirul ca umbră în filmul horror
OLIVIU CRÂZNIC
Fantasticul delimitat
FLORIN MUNTEANU
Societatea Conștiinței — utopie sau supraviețuire
MIHAELA MURARU – MÂNDREA
Globalizare, uniformizare, retardare istorică

Antologia se poate achiziționa de aici:

http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=26



luni, 5 noiembrie 2018

(ne)Singurătate la Librăria Mihai Eminescu

"Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul." (Mircea Eliade)


La noua lansare a volumului meu de povestiri Întâmplări despre niciodată 7 povești neobișnuite despre singurătate, în inima cu parfum de carte a Bucureștiului, carsevasăzică la librăria Mihai Eminescu, s-a vorbit despre singurătate (mai mult sau mai puțin tristă, în diferite nuanțe și forme), atemporalitate, basme, realism magic, suprarealism, Lady Gaga și alte lucruri interesante.


Acum vreo patru ani, când am terminat de scris „Întâmplări despre niciodată”, nu mi-aș fi imaginat că aveam să mă aflu cândva pe un scaun, în fața unor oameni care au venit la lansarea cărții mele. Până ca povestirile să vadă lumina (sau focul mocnit) tiparului avea să mai treacă ceva vreme. Am pus mult suflet în ele. Uneori am impresia că mi-am lăsat o parte din suflet în rândurile care le compun. Acea parte care a visat la iubiri imposibile și la singurărăți nesingure și care le-a aruncat mai apoi în afara timpului.

Cum îmi mai place să spun uneori, bune și melancoliile astea la ceva. Cred că majoritatea marilor scriitori au dat naștere celor mai impresionante creații ale lor sub influența unei forme de singurătate, în timp ce priveau nostlagic la  o umbră pogorâtă pe un perete sau amintindu-și de lucruri de mult apuse. Se poate vorbi mult pe tema asta, însă încerc să mă limitez la o postare care să cuprindă esența lansării și a povestioarelor.

Nu am fost singură cu acest prilej și dacă în ființa mea au existat spații neumplute, cei prezenți în pântecul librăriei le-au astupat. Au fost oameni dragi, prieteni vechi și noi, dar și oameni cu care m-am întâlnit prima oară. Am avut mari emoții, dar asta sunt eu, o mare emotivă, ceea ce mă ajută cu scrisul, deci "mă scot", cum s-ar zice. 
Invitatele mele au fost Anca Zaharia și Alexandra Medaru, iar domnul Valentin Ajder, editor-șef al EIKON, a moderat evenimentul, în stilul său cald și plin de umor și voie bună. Anca, pe care abia aștept să o citesc (nu am apucat încă să savurez al ei „Jurnal de librar”, dar cartea asta mă face foarte curioasă) a avut amabilitatea de a veni din Brașov și a dat un plus de savoare atmosferei cu un discurs spontan și însuflețit. Alexandra, critic literar și autoare a volumului de poezie „Demoni și demiurgi” (ajung și la el, promit!) a punctat notele de suprarealism și realism magic din...dar nu mai bine pun eu aici link la video-ul lansării? :)


Dacă v-am trezit cumva interesul, sau dacă unul din rafturile bibliotecii voastre se simte singur, puteți găsi aici volumul. 


Fotografii: Anna Lixandru. 

luni, 8 octombrie 2018

„Întâmplări despre niciodată - o nouă lansare



Octombrie îmi aduce în dar și sper că și vouă, cititorilor, o a doua lansare a volumului meu de povestiri „Întâmplări despre niciodată”, apărut la editura EIKON. 

Hai să-i fac și reclamă :)


Când? Pe 1 noiembrie la ora 18:00
Unde? La Librăria Mihai Eminescu din București. 
Cu cine? Ei bine, mă bucur că voi avea alături de mine trei invitate care mai de care mai deosebite:

* Alexandra Medaru, scriitoare și critic literar, autoarea volumului de poezii „Demoni și demiurgi”, apărut la ed. Eikon.
* Anca Zaharia, scriitoare, autoarea cărții Jurnal de librar apărută la editura Herb Benet
* Loredana Malic, blogger și una dintre cele mai pasionate cititoare din câte cunosc. O puteți vedea pe canalul ei de Youtube (Bookinista08) iar pe Fb o găsiți pe pagina Literary Jungle.